Dumnezeu vrea ca tu să fii fericit/ă

Te-ai gândit vreodată că iubirea și acceptarea este tot ceea ce avem nevoie pe această lume?...

Da, tot ce avem nevoie este iubire și acceptare.

Însă noi ne refuzăm nouă înșine acestea și implicit, apoi, le refuzăm și celor din jur.

Te-ai gândit vreodată că de fapt atunci când nu accepți ceva sau critici ceva la altcineva, faci asta pentru că de fapt nu accepți ceva la tine?!... Și, implicit, când cineva critică sau condamnă ceva la tine, de fapt, nu are o problemă cu tine, ci cu el însuși/ ea însăși?...

Sună mai simplu decât este (în teorie este întotdeauna mai ușor decât în practică), însă este și eliberator, deoarece, cu puțin exercițiu, dacă îți impui să îți aduci aminte și conștientizezi că atunci când cineva te judecă și te condamnă, de fapt, nu are o problemă cu tine, ci cu el, deja nu te mai ”consumi” atât și, în cele din urmă, ajungi să nu te mai lași afectat și, poate, chiar să ai compasiune pentru persoana respectivă.

Așa că... ține minte că atunci când nu-ți place ceva la altcineva, problema nu este la el/ ea. Niciodată problema nu este la celălalt! Problema este la tine!

Și, cu cât te accepți și te iubești mai mult, cu atât mai mult îi vei iubi și accepta pe cei din jurul tău. (Pentru că vei conștientiza că fiecare este OK așa cum este... la nivelul la care este... )

Ia gândește-te... când cineva te critică sau emite diverse judecăți la adresa ta, dacă tu te-ai accepta pe tine așa cum ești (cu bune și cu rele, că nu este nimeni ”rupt din soare”), te-ar mai afecta părerile lor?!...

Tot ce avem nevoie este iubire și acceptare.

Însă prea adesea, de-a lungul timpului, am primit tot felul de mesaje de neacceptare, precum: critici, evaluări, păreri categorice predici, morală, mustrări etc.. Iar neacceptarea îi face pe oameni să se închidă în ei, să intre în defensivă, să se simtă stânjeniți, să le fie frică sau să înceteze să mai încerce lucruri noi.

Acceptarea, pe de altă parte, te face să te simți în siguranță, iar la un nivel foarte profund te face să te simți iubit. Pentru că a-l accepta pe celălalt ”așa cum este” este un adevărat act de iubire, nu-i așa?!

Însă câți dintre noi se iubesc și se acceptă așa cum sunt?...

Tu te iubești și te accepți pe tine însuți/ însăți?...

Iubirea de sine este ceva ce, încă, dezaprobăm din start.

Este totuși îmbucurător faptul că, încet-încet, începem să conștientizăm că ”să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” implică și faptul că trebuie să te iubești și pe tine, ceea ce face ca întreaga noțiune de iubire de sine să nu mai sune atât de egoist, așa cum am fost obișnuiți să credem.

Mă bucură enorm faptul că preoți cu har au început să vorbească despre asta și în biserică, ceea ce-i face pe oameni să schimbe mentalități învechite (sau cel puțin așa sper) și să înțeleagă că pentru a fi în stare să ai grijă de altcineva trebuie să ai mai întâi grijă de tine, pentru că dacă tu ești bolnav sau supărat (suferința fiind o altă ”virtute” perpetuată de prea mult timp) nu poți ajuta pe nimeni. Cum poți ajuta pe altcineva, când tu însuți nu ești bine?!... Din contră, în acel moment ai tu nevoie de ajutor și de sprijin. Sărăcia iarăși nu este o virtute (să nu fii lacom este, să nu fii egoist, să nu fii arogant), dar dacă eu nu am nimic și sunt plină de griji și de frici cum pot eu să ajut pe altcineva?! Pot eu ajuta pe cineva?! Nu! Sau într-o măsura foarte mică.

Acestea fiind spuse, este posibil ca Dumnezeu să ne dorească nouă așa ceva?!...

Hai să facem un exercițiu de imaginație (pentru cei care sunt părinți va fi cu atât mai ușor):

Imaginează-ți că ai un copil...

- Ce îți dorești pentru copilul tău?

- Tot ce e mai bun! (Firește.)

- Ți-ai putea dori vreodată ca el să sufere, să ducă o viață plină de lipsuri, să fie plin de frici și îngrijorări?!

- Bineînțeles că nu!!! (Ne referim la oamenii sănătoși la cap.)

Atunci cum este posibil să crezi vreodată că Dumnezeu poate dori așa ceva vreunuia dintre noi?!... Fiecare dintre noi este copilul Lui preaiubit! Așa cum orice părinte dorește tot ce e mai bun pentru copilul lui, tot așa și Dumnezeu dorește tot ce este mai bun pentru noi!

Dumnezeu vrea ca tu să fii fericit/ă, așa că ai grijă de tine.

Iubește-te și acceptă-te așa cum ești!

Pentru că Dumnezeu nu face erori, 
și, poate îți vine greu să crezi, dar El deja te iubește necondiționat!

P.S. - Dacă vrei să afli mai multe despre iubirea de sine, înscrie-te GRATUIT la minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine”, la https://elenamocanasu.ro/minicurs-gratuit-iubire-de-sine