Treceți la conținutul principal

Borcanul Recunoștinței


Mă bucur că nu am lăsat să treacă luna ianuarie fără să fi scris acest articol despre ”Borcanul Recunoștinței” (în engleză sună mai bine, dar asta e)...

Cred că era destul de clar ce e de făcut încă din instrucțiunile de pe borcan (și, oricum, fiecare poate, în funcție de creativitatea sa, fie să elimine, fie să adauge lucruri), dar mi-am zis că aș putea face câteva mici mențiuni, care s-ar putea dovedi de folos mai ales celor care au copii...

De exemplu, eu am implicat-o pe fetița mea de 6 ani și... nici nu vă imaginați ce fericită a putut să fie :) Cooptați-i și pe cei mici în acest joc, veți vedea că de multe ori ei sunt cei care vin cu borcanul seara și vă întreabă dacă nu vă apucați de scris lucruri frumoase pe jumătăți de bilețele, iar ei nici nu au nevoie de prea multe detalii sau de instrucțiuni, au un talent înnăscut pentru lucrurile astea... :)
Este unul dintre cele mai simple lucruri pe care îl puteți face pentru a vă spori starea de bine și a vă bucura mai mult de viață. Un obicei atât de mic, care poate avea un impact atât de mare.

- Noi cum facem?
- În fiecare seară ne luăm borcanul (de obicei îl aduce Theona și mă întreabă: ”Mami, nu scriem ce a fost frumos azi?”) și ne gândim la lucrurile care ne-au plăcut sau lucrurile pe care le-am făcut și îl alegem pe cel mai fain.

După cum e scris și pe borcan, poate fi:

- un moment frumos (sau mai multe);

- un lucru (sau mai multe lucruri) pe care le-ai realizat;

- un mic dar pe care le-ai primit;

- un fază amuzantă;

- o revelație;

- un lucru frumos pe care l-ai văzut;

- ceva care te-a impresionat sau... ceva care te-a emoționat;

- un citat dintr-o carte sau de pe facebook :) sau de unde vrei tu...
Nu mai departe de ieri am citit undeva YOU DID NOT WAKE UP TO BE MEDIOCRE. (Nu te-ai trezit azi ca să fii mediocru)... m-a pus pe gânduri... :) și l-am notat.

- niște cuvinte frumoase sau profunde pe care le-ai auzit cine știe unde...

Poate fi orice!

Și astfel, conform dictonului lui Goethe, nu ai să lași să treacă o zi (sau o săptămână, pentru cei mai ocupați dintre noi) ”fără să fi văzut ceva frumos, să fi citit ceva frumos sau să fi auzit ceva frumos”.

Poate că pentru unii dintre noi nu e întotdeauna ușor să găsească astfel de lucruri, dar cu cât le cauți mai mult, cu atât mai mult ai să le găsești și... îți garantez că vei începe să vezi din ce în ce mai multe (pentru că vor începe să fie din ce în ce mai multe).

O întrebare bună care te-ar putea ajuta în acest sens este aceasta:
”Care este cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat astăzi?”
  

Sper să îți fie de folos și sper să te fi convins să -ți faci și tu un Borcan al Recunoștinței, nu-ți ia mai mult de 2 minute pe zi.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe