Treceți la conținutul principal

”Iubirea de sine”... – Ce mai e și prostia asta New-Age?

”Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți” 

(Matei 22,39)
cu toții am auzit aceasta de atâtea ori...

Întrebarea este:
- Tu te iubești pe tine?

Răspund din observațiile personale:
- Nu. Pentru că este egoist! Da... pentru prea mulți dintre noi, este foarte egoist să te iubești pe tine însuți și să ai grijă de tine.
Așa am fost învățați... Și în încercarea noastră de a nu fi egoiști... ne simțim chiar vinovați când nu avem grijă de ceilalți mai întâi, și ne lăsăm de cele mai multe ori pe locul 2, 3 sau chiar pe ultimul loc...

Așa că te întreb:
- Tu cum îi iubești pe ceilalți?... Tu îi iubești pe ceilalți?...

Și răspund tot eu :)
- Daaa... Cam tot așa cum te iubești și pe tine...

Dacă tu nu știi să ai grijă de tine și să te iubești pe tine, cum vei ști să îi iubești și să ai grijă de altcineva?!...

- Poți să dai ceva ce nu ai?!...

Dacă nu ești plin de iubire și compasiune tu însuți, cum poți oferi iubire și compasiune altcuiva?!...
Cum poți împărtăși ceva ce nu ai, ceva ce nu știi?!...


Iubirea de sine nu duce la egoism prin simplul fapt că iubirea dizolvă tot ceea ce este negativ, tot așa cum lumina dizolvă întunericul.

Când ești plin de iubire, este imposibil să mergi împrăștiind, în stânga și în dreapta, răutate și negativism (sub formă de ură, frică, invidie, aroganță, egoism etc.). Numai lipsa de iubire duce la asta.

Dintr-o cană plină cu apă poți să torni apă. Dintr-o cană plină cu venin poți vărsa venin.
Acum am o dilemă: oare dintr-o cană goală ce poți să verși?!...
Ceea ce mă duce cu gândul la următoarea ipoteză: dacă o inimă nu este plină cu iubire (sau nu caută a se umple cu iubire), ori se va umple încet încet cu venin, ori se va sparge în bucăți.

”Iubește-te pe tine însuți, pentru a-i putea iubi pe ceilalți.”

Nu mai țin minte nici unde am găsit-o, nici cui îi aparține următoarea rugăciune:
”Doamne, te rog, să mă umpli cu atât de multă lumină, astfel încât să nu mai rămână loc pentru nimic altceva.”
(Dear God, please, fill me with so much light, there is no place left for anything else.)

Am adaptat-o și la mine sună cam așa:
”Doamne, te rog, să mă umpli cu atât de multă lumină și iubire
astfel încât să nu mai rămână loc pentru nimic altceva.”

Ca de obicei, este mai ușor de zis, decât de făcut. Însă acum am compasiune și răbdare față de mine și din ce în ce mai multă iubire și grijă față de mine, și știu că, într-o zi, ruga mi se va împlini. Ceea ce doresc la toată lumea.


Să ai compasiune și iubire față de tine nu este egoist, ci este absolut necesar! Pentru că altfel nu vei avea de unde să oferi iubire și compasiune (deoarece vei fi prea plin de frustrări și resentimente).




❤️ Dacă vrei să afli mai multe despre iubirea de sine și de ce este atât de importantă, atât pentru tine, cât și pentru cei dragi ție, înscrie-te GRATUIT la Minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine”: https://elenamocanasu.ro/minicurs-gratuit-iubire-de-sine/ 






Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Fericirea se învață

DA! Fericirea se învață! Pentru că fericirea ta este o stare de spirit care ține doar de tine, nu de circumstanțele exterioare. În acest seminar vom vorbi despre convingeri și credințe limitative, despre alegeri, despre optimism, despre compasiune și autocompasiune, despre iubirea de sine, despre critică și auto-critică (critica din partea celorlați și critica de sine), despre iertare. Practic vom conștientiza o parte din obstacolele care stau în calea fericirii noastre și vom învăța cum să le depășim. Ce câștigi dacă vii la acest seminar? - O altă perspectivă asupra lucrurilor și o nouă viziune asupra vieții tale. Ce pierzi daca nu vii la acest seminar? - O șansă de a-ți face viața mai frumoasă. Cui nu-i recomand acest seminar? - Celor care au impresia ca schimbările se fac bătând din palme și care se așteaptă să primească o listă scurtă cu ”soluțiile” fericirii care să nu presupună nici un efort personal. Cui îi recomand acest seminar? - Celor ca...

Dumnezeu te-a creat perfect.

Mintea noastră este plină de cunoștințe, dar cum ne folosim noi de ele? Cum ne folosim de cuvinte pentru a ne descrie pe noi înșine? Atunci când te privești în oglindă, îți place ceea ce vezi, sau te judeci, pentru a-ți spune singur tot felul de minciuni? Este oare adevărat că ești prea scund sau prea înalt, prea gras sau prea slab? Este oare adevărat că nu ești frumos? Este oare adevărat că nu ești absolut perfect așa cum ești? Sunt atâtea judecăți critice la care te supui s ingur... Dar o judecată nu este altceva decât o opinie,  un punct de vedere pe care nu îl aveai atunci când te-ai născut. Tot ceea ce gândești și ce crezi reprezintă o cunoaștere învățată. Tu ai învățat o sumedenie de opinii de la părinții și frații tăi, de la profesori, de la prieteni și de la societate, în general. Toți aceștia ți-au transmis nenumărate imagini despre felul cum ar trebui să fii, despre ceea ce ar trebui să faci sau să nu faci, despre cel care ar trebui să fii. La ora actuală, ai aj...

Imaginează-ți...

  ”Imaginează-ţi că trăieşti o viaţă complet diferită, în care eşti liber să fii cel care eşti tu cu adevărat, că nu mai trebuie să îţi guvernezi viaţa în funcţie de ceea ce gândesc despre tine ceilalţi oameni. Imaginează-ţi că îţi poţi trăi viaţa fără a te judeca singur şi fără a-i judeca pe ceilalţi oameni, dar şi fără teama de a fi judecat, că te accepţi în totalitate aşa cum eşti şi că îi accepţi pe toţi ceilalţi aşa cum sunt. Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu cunoşti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalţi oameni, că te respecţi pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi, şi că aceştia te respectă la rândul lor. Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu te temi să te manifeşti aşa cum doreşti sau să îţi asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieţii, că trăieşti fără teamă, fără să simţi vinovăţia, ruşinea sau regretele. Imaginează-ţi că te iubeşti necondiţionat aşa cum eşti, că îţi iubeşti necondiţionat corpul şi emoţiile, exact aşa cum sunt. Imaginează-ţi...