Treceți la conținutul principal

Copilul tău nu are nevoie de o mamă eroină, ci de o mamă fericită

Este ușor să ne pierdem în tradiții și credințe și să facem lucrurile într-un anumit mod, doar pentru că generațiile dinaintea noastră le făceau astfel. Una dintre aceste credințe este aceea de a ne sacrifica pentru copiii noștri. Și oricât de măreț este acest gând, pe termen lung nu este sustenabil, cu atât mai mult cu cât de multe ori vine la pachet cu sentimentul de vină, pe care mulți părinți îl seamănă în sufletul copiilor lor.


Deși cea mai mare parte din timp nu suntem în avion, toți avem nevoie să ne punem mai întâi nouă masca de oxigen. Iar mie mi-a luat prea mult timp să asimilez această idee, dar într-un final am înțeles că pentru a putea avea grijă de copilul meu, TREBUIE CA SĂ POT EU RESPIRA! Pentru că în cazul depresurizării avionului, dacă eu nu pot respira, nici ea nu va mai respira prea mult timp, fiindcă nu are cine să o susțină și să o protejeze. (Iar asta nu este valabil numai pentru atunci când ne aflăm în avion.)


Dacă tu nu ești bine, pe cine poți ajuta?.... Dacă tu ești în suferință, sau epuizată, sau plină de griji  și frustrări, de unde să mai ai energie să faci, să oferi, să ajuți?


Și poate vei spune: ”Dar eu pot!...”, ”Eu fac, chiar și așa!...” ”Eu merg înainte.” Și mergi înainte pe pilot automat, spunându-ți că te vei odihni și vei avea grijă și de tine ”atunci când...” vei avea timp. Și tocmai aici este problema: DACĂ NU ÎȚI FACI TIMP, timp nu va fi niciodată. 

Am o întrebare: PÂNĂ CÂND O SĂ POȚI în ritmul ăsta? 


Am o prietenă care nu știu nici măcar când mai are timp să respire. Am aflat la un moment dat că are ficatul mărit și alte probleme serioase de sănătate. Sinceră să fiu, cu ochiul liber nu se observa nimic. Este mereu senină și zâmbitoare. 


Ne sacrificăm pentru copii, asta ne spunem adesea, și ne mințim pe noi și pe ei.

Crezi că ei au nevoie de sacrificiul nostru?? EI AU NEVOIE DE NOI, de îndrumarea noastră, nu să facem noi totul pentru ei până picăm din picioare. 

Copiii noștri au nevoie ca noi să fim bine. Nu au nevoie de mame ”eroine”. Au nevoie de mame sănătoase, de mame fericite și care să petreacă timp cu ei.

Pune-ți mai întâi tu masca de oxigen, copilul tău îți va fi recunoscător. Mie mi-a luat 10 ani până să înțeleg acest lucru simplu, sper ca ție să nu-ți ia tot atât de mult.

Iubindu-te pe tine și având grijă și de tine nu este egoist, așa cum am fost învățați. Din contră, iubindu-te pe tine, îi vei iubi pe ceilalți mai mult decât o faci acum. În plus, vei avea de unde să dai, vei fi precum un izvor de bunătate care nu seacă. Vei avea mai multă energie și disponibilitate pentru copiii tăi și pentru lucrurile și oamenii care contează cu adevărat pentru tine.


Află cum poți să ajungi la iubirea de sine fără să fii egoistă. Înscrie-te  GRATUIT la minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine”, la www.elenamocanasu.ro




Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Elena's Bookclub - ”De vorbă cu Ana Aslan”

Recomandarea de carte din această lună este ” De vorbă cu Ana Aslan ” interviu consemnat de Valentin Lipatti.  Această cărticică se găsește destul de greu în librării, dar atunci când o găsiți cu siguranță merită să o achiziționați, pentru că paginile ei ascund nu numai o româncă de talie mondială, o personalitate de top a lumii medicale internaționale, ci și multă înțelepciune, principii sănătoase de viață, precum credința, frumosul, integritatea, educația. Principii pe care le regăsim din ce în ce mai rar în ziua de azi, dar pe care dacă le-am alege în continuare să ne ghideze, ne-ar ajuta să ducem o viață plină de sens și de frumos. Interviul din această carte este structurat în trei părți, acesta fiind numărul întrevederilor dintre Valentin Lipatti și Ana Aslan, întrevederi care au avut loc în prima jumătate a anilor ’80 și s-au desfășurat la Institutul de Geriatrie și Gerontologie din București, precum și la locuința Anei Aslan, din Capitală. Deși prima parte este puțin mai te...

Responsabilitatea noastră ca părinți

Dacă sunteţi părinţi, odată ce veți ajunge să înţelegeţi originile propriului mod în care vă percepeți valoarea, veţi putea să vă ajutaţi şi copiii, să le insuflaţi forţă şi curaj. Fie că sunteţi părinte sau dascăl, educator, bonă, mătuşă, unchi, prieten de familie sau simplu vecin, fiecare puteţi influenţa nivelul stimei de sine a copiilor. De noi toţi, de părinţi, educatori, membri ai familiei, depinde cum îi educăm pe copii, astfel încât să le fie insuflată conştiinţa propriei valori. Dacă îi criticăm, ei vor învăţa, la rândul lor, să se critice pe sine, dar şi să îi critice pe alţii. Dacă îi învăţăm să fie toleranţi şi înţelegători, şi ei vor învăţa, la rândul lor, să se accepte mai uşor pe ei, dar să îi accepte şi pe alţii. Dacă le arătăm cum să fie recunoscători, vor învăța să se aprecieze atât pe ei, cât şi pe ceilalți. Dar dacă îi învăţăm să se ruşineze, îi învăţăm, de fapt, să nu evolueze şi să le fie frică. Dacă le arătăm ce înseamnă cinstea, vor învăţa să fie oneşti cu ei în...

Nu te părăsi pe tine!

”Semnalele iubirii de sine ni se citesc în microexpresiile pe care le afișăm inconștient pe față. (De multe ori, cel din fața noastră reacționează la aceste microexpresii și este o oglindă pentru nivelul de iubire pe care îl avem față de noi înșine și față de lume). Însă cel mai bun cântar al iubirii de sine nu este dat de microexpresii, ci există atunci când TU TE IUBEȘTI chiar dacă NU PRIMEȘTI NIMIC DIN EXTERIOR : ceilalți nu te iubesc/ nu te ascultă/ nu te respectă/ nu te susțin/ nu sunt generoși cu tine. Este foarte important ca tu să nu te superi pe ei și nici pe tine.  Ei atâta pot și ei atât înțeleg. Iar tu poți să nu te părăsești pe tine.” ~ Robert George Buliga ~