Treceți la conținutul principal

Copilul tău nu are nevoie de o mamă eroină, ci de o mamă fericită

Este ușor să ne pierdem în tradiții și credințe și să facem lucrurile într-un anumit mod, doar pentru că generațiile dinaintea noastră le făceau astfel. Una dintre aceste credințe este aceea de a ne sacrifica pentru copiii noștri. Și oricât de măreț este acest gând, pe termen lung nu este sustenabil, cu atât mai mult cu cât de multe ori vine la pachet cu sentimentul de vină, pe care mulți părinți îl seamănă în sufletul copiilor lor.


Deși cea mai mare parte din timp nu suntem în avion, toți avem nevoie să ne punem mai întâi nouă masca de oxigen. Iar mie mi-a luat prea mult timp să asimilez această idee, dar într-un final am înțeles că pentru a putea avea grijă de copilul meu, TREBUIE CA SĂ POT EU RESPIRA! Pentru că în cazul depresurizării avionului, dacă eu nu pot respira, nici ea nu va mai respira prea mult timp, fiindcă nu are cine să o susțină și să o protejeze. (Iar asta nu este valabil numai pentru atunci când ne aflăm în avion.)


Dacă tu nu ești bine, pe cine poți ajuta?.... Dacă tu ești în suferință, sau epuizată, sau plină de griji  și frustrări, de unde să mai ai energie să faci, să oferi, să ajuți?


Și poate vei spune: ”Dar eu pot!...”, ”Eu fac, chiar și așa!...” ”Eu merg înainte.” Și mergi înainte pe pilot automat, spunându-ți că te vei odihni și vei avea grijă și de tine ”atunci când...” vei avea timp. Și tocmai aici este problema: DACĂ NU ÎȚI FACI TIMP, timp nu va fi niciodată. 

Am o întrebare: PÂNĂ CÂND O SĂ POȚI în ritmul ăsta? 


Am o prietenă care nu știu nici măcar când mai are timp să respire. Am aflat la un moment dat că are ficatul mărit și alte probleme serioase de sănătate. Sinceră să fiu, cu ochiul liber nu se observa nimic. Este mereu senină și zâmbitoare. 


Ne sacrificăm pentru copii, asta ne spunem adesea, și ne mințim pe noi și pe ei.

Crezi că ei au nevoie de sacrificiul nostru?? EI AU NEVOIE DE NOI, de îndrumarea noastră, nu să facem noi totul pentru ei până picăm din picioare. 

Copiii noștri au nevoie ca noi să fim bine. Nu au nevoie de mame ”eroine”. Au nevoie de mame sănătoase, de mame fericite și care să petreacă timp cu ei.

Pune-ți mai întâi tu masca de oxigen, copilul tău îți va fi recunoscător. Mie mi-a luat 10 ani până să înțeleg acest lucru simplu, sper ca ție să nu-ți ia tot atât de mult.

Iubindu-te pe tine și având grijă și de tine nu este egoist, așa cum am fost învățați. Din contră, iubindu-te pe tine, îi vei iubi pe ceilalți mai mult decât o faci acum. În plus, vei avea de unde să dai, vei fi precum un izvor de bunătate care nu seacă. Vei avea mai multă energie și disponibilitate pentru copiii tăi și pentru lucrurile și oamenii care contează cu adevărat pentru tine.


Află cum poți să ajungi la iubirea de sine fără să fii egoistă. Înscrie-te  GRATUIT la minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine”, la www.elenamocanasu.ro




Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...