”Christos a Înviat!”

de Alexandru Vlahuță

Și-au tremurat stăpânii lumii

La glasul blândului profet

Și-un dușman au văzut în fiul

Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să razvrătească

Nu vrea pieirea nimănui;

Desculț, pe jos, colindă lumea

Și mulți hulesc în urma Lui.

Și mulți cu pietre Îl alungă

Și râd de El ca de-un smintit:

Iisus zâmbește tuturora-

Atotputernic și smerit!

El orbilor le dă lumina,

Și muților le dă cuvânt,

Pe cei infirmi îi întărește,

Pe morți îi scoală din mormânt.

și tuturor deopotrivă.

Împarte darul Lui ceresc-

Și celor care cred într-Însul,

Și celor ce-L batjocoresc.

Urască-L cei fără de lege...

Ce-i pasă Lui de ura lor?

El a venit s-aducă pacea

Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții

În jurul Lui s-au grămădit

Și-n vijeliile de patimi

La glasul Lui au amuțit:

"Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,

Iertați pe cei ce vă lovesc,

Iubiți pe cei ce-n contra voastră

Cu vrăjmașie se pornesc"...

Cât bine, câtă fericire,

Și câtă dragoste-ai adus!

Și oamenii drept răsplătire

Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Au râs și te-au scuipat în față

Din spini cunună Ți-au facut,

Și în deșarta lor trufie

Stăpâni desupră-Ți s-au crezut...

Aduceți piatra cea mai mare

Mormântul să-I acoperiți

Chemați sutașii cei mai ageri,

Și străji de noapte rânduiți...

S-au veselit necredincioșii

C-au pus Luminii stăvilar,

Dar ea s-a întărit în focul

Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite

Peste pământ se împânzesc,

Ducând dreptate și iubire

Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric

Și nimeni nu v-a mângâiat,

Din lunga voastră-nghenunchere

Sculați... Christos a Înviat!