Treceți la conținutul principal

Eu sunt

Gitanjali, Cântul XII – Rabindranath Tagore


Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfârșit.

Am ieșit pe aripile primei raze de lumină
și mi-am urmat drumul prin singurătățile lumilor,
lăsând urma trecerii mele pe atâtea stele.


Calea cea mai lungă este cea
care mă apropie cel mai mult de tine,
și modularea cea mai întortocheată este tocmai
cea care duce la perfecta simplitate a acordului.

Călătorul trebuie să bată la toate porțile
înainte de a ajunge la a sa.
Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric.

Lăsat-am ochii mei să rătăcească departe
înainte de a-i închide și a spune: Tu ești aici.

Această întrebare, această așteptare
se topește în lacrimile a o mie de fluvii
și cufundă lumea sub valul
acestei certitudini: Eu sunt.



Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Afirmații pozitive: Accept schimbarea

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Accept schimbarea în viața mea și mă adaptez cu mult curaj și ușurință. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Afirmații pozitive: Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit.

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Parabola "INELUL"

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...