Gitanjali, Cântul XII – Rabindranath Tagore
Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfârșit.
Am ieșit pe aripile primei raze de lumină
și mi-am urmat drumul prin singurătățile lumilor,
lăsând urma trecerii mele pe atâtea stele.
Calea cea mai lungă este cea
care mă apropie cel mai mult de tine,
și modularea cea mai întortocheată este tocmai
cea care duce la perfecta simplitate a acordului.
Călătorul trebuie să bată la toate porțile
înainte de a ajunge la a sa.
Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric.
Lăsat-am ochii mei să rătăcească departe
înainte de a-i închide și a spune: Tu
ești aici.
Această întrebare, această așteptare
se topește în lacrimile a o mie de fluvii
și cufundă lumea sub valul
acestei certitudini: Eu sunt.
Sursă: [foto]
Comentarii
Trimiteți un comentariu