Rândurile de mai jos le-am scris
în agendă într-o dimineață răcoroasă de noiembrie, în timp ce așteptam, pe o
bancă de la Păpădie. Și deși acest moment m-a mișcat profund și m-a marcat în
același timp, de-abia în acest moment am simțit imboldul de a le da mai
departe...
După cum spuneam... într-o
dimineață de noiembrie, destul de răcoroasă... stăteam pe o bancă din apropiere
de Păpădie... și... uitându-mă în sus pentru a putea cuprinde din priviri
întreg monumentul ridicat pe locul vechii biserici: cruce, cădelniță etc – îmi
dau seama că... în locul în care mă aflu
se ridica odinioară o biserică... realizez că de fapt sunt într-o biserică...
(căci, cu siguranță, fiind atât de aproape de monument, locul unde se află în
prezent respectiva bancă, odinioară făcea parte din biserică. Și ce nume frumos
avea... Biserica Sfânta Sofia... sofia (σοφία) în limba greacă, de unde provine, înseamnă înțelepciune).
Mergând mai departe pe firul gândirii,
îmi dau seama, o dată în plus, îmi este mai clar ca niciodată, că oriunde m-aș
afla, sunt în casa lui Dumnezeu.
Noi toți... ne aflăm... în orice
moment... în casa lui Dumnezeu.
Nu avem nevoie de un loc anume...
Întregul Pământ este Casa Lui pentru noi. Și ar trebui să avem acel sentiment
de reverență*, pe care uneori îl întâlnim într-un locaș sfânt, oriunde ne-am
afla. Pentru că întreg Pământul este sfânt. Și ar trebui să-l prețuim mai mult!
Și să-l protejăm mai mult!
Suntem atât de iubiți... de binecuvântați...
în fiecare moment al vieții noastre! Și de multe ori nici nu ne dăm seama...
Ce ar fi să fim un pic mai
recunoscători?!... Să mulțumim un pic mai des pentru micile (și marile) bucurii
din viața noastră?!...
*reverență = Respect, venerație,
considerație, stimă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu