Suntem iubiți

Rândurile de mai jos le-am scris în agendă într-o dimineață răcoroasă de noiembrie, în timp ce așteptam, pe o bancă de la Păpădie. Și deși acest moment m-a mișcat profund și m-a marcat în același timp, de-abia în acest moment am simțit imboldul de a le da mai departe...

După cum spuneam... într-o dimineață de noiembrie, destul de răcoroasă... stăteam pe o bancă din apropiere de Păpădie... și... uitându-mă în sus pentru a putea cuprinde din priviri întreg monumentul ridicat pe locul vechii biserici: cruce, cădelniță etc – îmi dau seama că...  în locul în care mă aflu se ridica odinioară o biserică... realizez că de fapt sunt într-o biserică... (căci, cu siguranță, fiind atât de aproape de monument, locul unde se află în prezent respectiva bancă, odinioară făcea parte din biserică. Și ce nume frumos avea... Biserica Sfânta Sofia... sofia (σοφία) în limba greacă, de unde provine, înseamnă înțelepciune).

Mergând mai departe pe firul gândirii, îmi dau seama, o dată în plus, îmi este mai clar ca niciodată, că oriunde m-aș afla, sunt în casa lui Dumnezeu.

Noi toți... ne aflăm... în orice moment... în casa lui Dumnezeu.

Nu avem nevoie de un loc anume... Întregul Pământ este Casa Lui pentru noi. Și ar trebui să avem acel sentiment de reverență*, pe care uneori îl întâlnim într-un locaș sfânt, oriunde ne-am afla. Pentru că întreg Pământul este sfânt. Și ar trebui să-l prețuim mai mult! Și să-l protejăm mai mult!

Suntem atât de iubiți... de binecuvântați... în fiecare moment al vieții noastre! Și de multe ori nici nu ne dăm seama...

Ce ar fi să fim un pic mai recunoscători?!... Să mulțumim un pic mai des pentru micile (și marile) bucurii din viața noastră?!...

*reverență = Respect, venerație, considerație, stimă.