Treceți la conținutul principal

Ce am învățat de la concertul Scorpions?

Săptămâna trecută am avut parte de o mult dorită și necesară ieșire din cotidian: am fost la concertul Scorpions la București.

Mă așteptam să fie fain, dar mă bucur să pot spune că mi-a depășit așteptările.
În afară de muzica bună, acest concert a venit la pachet cu niște reflecții importante și confirmări cu privire la ceea ce înseamnă succes și a-ți trăi viața în termenii tăi, lecții esențiale dacă vrei să trăiești o viață plină de sens.
Să încep cu începutul:
Înclin să cred că toată lumea știe cine este ”Scorpions” și probabil multora le plac melodiile lor, mai ales baladele care au un mesaj foarte puternic și o linie melodică foarte faină. În ciuda faptului că îmi place ”Scorpions”, nu pt spune că sunt un mare fan (chestia asta cu fanii înrăiți pur și simplu nu mă caracterizează, la mine există doar lucruri și oameni pe care fie îi apreciez, fie îmi plac foarte mult... dar fără a călca pe picioare sau în picioare pe nimeni pentru asta J).
Deși cei de la ”Scorpions” sunt oameni cu mult trecuți peste 50 de ani (ceea ce nu realizasem înainte de concert, imaginea mea despre ei fiind cea din ”Wind of Change” sau ”White Dove”, care au fost filmate cu vreo 20 de ani în urmă...), nu s-au dezmințit, și au cântat aproape 2 ore fără întrerupere și fără să plictisească. De fapt prima oră nici nu ne-am dat seama când a trecut, puteai să juri că nu au trecut mai mult de un sfert de oră de când începuseră să cânte.

Oamenii au valoare și oferă valoare, nu există nici o urmă de îndoială în privința asta.
Își respectă publicul, își respectă meseria și nu fac rabat de la calitate, dând dovadă de mare profesionalism. Nici nu ar fi fost atât de recunoscuți și de îndrăgiți (cu alte cuvinte nu ar fiavut atâta succes), dacă lucrurile ar fi stat altfel.

Si te întrebi...  cum este oare posibil?!...
Nu-mi dădusem seama înante de concert, dar oamenii ăștia sunt împreună de 53 de ani!!!... Da, ai citit bine: sunt împreună de peste 50 de ani!!!

Iar întrebarea îmi revine obsesiv în minte:
- Cum e posibil?!...
Sunt sigură că nu a fost ușor, dar uite că oamenii strâng zeci de mii de spectatori și după 50 de ani.

Și-ți rulează în minte tot felul de idei... se ridică semne de întrebare... ba chiar și de mirare... te ”minunezi”... și pe bună dreptate.
Însă la final, un lucru este cert:
Oamenii au valori și calități umane de nezdruncinat, cum ar fi prietenia, loialitatea, integritatea, dedicația, răbdarea. O pasiune infinită pentru muzică. Iubire și respect pentru publicul lor. (Apropo, spre deosebire de alte ”vedete”, știau că se află în România, au spus câteva cuvinte în românește, au afișat steagul românesc și la începutul și la sfârșitul spectacolului.) Mă gândesc că, pe lângă toate astea, au și multă recunoștință pentru că fac ceea ce fac: muzică!
Pentru că altfel nu cred că ar fi fost posibil să reziste tot acest timp. Ai nevoie de ancore puternice pentru a reuși, mai ales în lumea lor, unde mulți au probleme legate de orgoliu, mândrie, faimă, bani.

Mi se pare ireal!
Oamenii ăștia au iubit atât de mult muzica, încât au trecut peste toate celelalte! Au găsit o cale. Și mi se confirmă o dată în plus cât de important este în viață să faci ceea ce iubești. Să-ți urmezi visul! Să faci ceea ce faci cu pasiune.

Oamenii sunt atemporali, atât prin melodiile și mesajele pe care le creează și le transmit, cât și prin faptul că în ciuda greutăților cu care s-au confruntat într-o Germanie postbelică, au reușit să transcendă frica și ura de după cel de-al II-lea Război Mondial. Și au reușit să-și facă lumea și viața frumoasă, ceea ce este cu atât mai remarcabil!


Căteva concluzii (lecții de pus în practică) ar fi următoarele:

1. Totul depinde de tine! De mine! De fiecare în parte!
Cum spun deseori: nu este ușor, dar se merită!

2. Urmează-ți visul!
Habar nu ai unde poți fi peste 50 de ani... :)

3. Fiecare se află aici cu un rost!

4. Nu te mai compara!
Ce ar fi fost dacă cei de la Scorpions s-ar fi gândit că există deja suficiente formații rock, astfel încăt nu are rost să se mai apuce și ei să cânte. Lumea ar fi fost mult mai ”săracă” fără ei!

5. Fă ceea ce faci din toată inima! (din iubire!)
Pentru că ceea ce faci ar trebui să fie expresia iubirii în lume (oricât de mic și neimportant ți-ar putea părea lucrul pe care îl faci).
Noi pentru asta am venit aici, de fapt: Să fim expresia iubirii în lume!

. . . . . .

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...