Treceți la conținutul principal

Ce am învățat de la concertul Scorpions?

Săptămâna trecută am avut parte de o mult dorită și necesară ieșire din cotidian: am fost la concertul Scorpions la București.

Mă așteptam să fie fain, dar mă bucur să pot spune că mi-a depășit așteptările.
În afară de muzica bună, acest concert a venit la pachet cu niște reflecții importante și confirmări cu privire la ceea ce înseamnă succes și a-ți trăi viața în termenii tăi, lecții esențiale dacă vrei să trăiești o viață plină de sens.
Să încep cu începutul:
Înclin să cred că toată lumea știe cine este ”Scorpions” și probabil multora le plac melodiile lor, mai ales baladele care au un mesaj foarte puternic și o linie melodică foarte faină. În ciuda faptului că îmi place ”Scorpions”, nu pt spune că sunt un mare fan (chestia asta cu fanii înrăiți pur și simplu nu mă caracterizează, la mine există doar lucruri și oameni pe care fie îi apreciez, fie îmi plac foarte mult... dar fără a călca pe picioare sau în picioare pe nimeni pentru asta J).
Deși cei de la ”Scorpions” sunt oameni cu mult trecuți peste 50 de ani (ceea ce nu realizasem înainte de concert, imaginea mea despre ei fiind cea din ”Wind of Change” sau ”White Dove”, care au fost filmate cu vreo 20 de ani în urmă...), nu s-au dezmințit, și au cântat aproape 2 ore fără întrerupere și fără să plictisească. De fapt prima oră nici nu ne-am dat seama când a trecut, puteai să juri că nu au trecut mai mult de un sfert de oră de când începuseră să cânte.

Oamenii au valoare și oferă valoare, nu există nici o urmă de îndoială în privința asta.
Își respectă publicul, își respectă meseria și nu fac rabat de la calitate, dând dovadă de mare profesionalism. Nici nu ar fi fost atât de recunoscuți și de îndrăgiți (cu alte cuvinte nu ar fiavut atâta succes), dacă lucrurile ar fi stat altfel.

Si te întrebi...  cum este oare posibil?!...
Nu-mi dădusem seama înante de concert, dar oamenii ăștia sunt împreună de 53 de ani!!!... Da, ai citit bine: sunt împreună de peste 50 de ani!!!

Iar întrebarea îmi revine obsesiv în minte:
- Cum e posibil?!...
Sunt sigură că nu a fost ușor, dar uite că oamenii strâng zeci de mii de spectatori și după 50 de ani.

Și-ți rulează în minte tot felul de idei... se ridică semne de întrebare... ba chiar și de mirare... te ”minunezi”... și pe bună dreptate.
Însă la final, un lucru este cert:
Oamenii au valori și calități umane de nezdruncinat, cum ar fi prietenia, loialitatea, integritatea, dedicația, răbdarea. O pasiune infinită pentru muzică. Iubire și respect pentru publicul lor. (Apropo, spre deosebire de alte ”vedete”, știau că se află în România, au spus câteva cuvinte în românește, au afișat steagul românesc și la începutul și la sfârșitul spectacolului.) Mă gândesc că, pe lângă toate astea, au și multă recunoștință pentru că fac ceea ce fac: muzică!
Pentru că altfel nu cred că ar fi fost posibil să reziste tot acest timp. Ai nevoie de ancore puternice pentru a reuși, mai ales în lumea lor, unde mulți au probleme legate de orgoliu, mândrie, faimă, bani.

Mi se pare ireal!
Oamenii ăștia au iubit atât de mult muzica, încât au trecut peste toate celelalte! Au găsit o cale. Și mi se confirmă o dată în plus cât de important este în viață să faci ceea ce iubești. Să-ți urmezi visul! Să faci ceea ce faci cu pasiune.

Oamenii sunt atemporali, atât prin melodiile și mesajele pe care le creează și le transmit, cât și prin faptul că în ciuda greutăților cu care s-au confruntat într-o Germanie postbelică, au reușit să transcendă frica și ura de după cel de-al II-lea Război Mondial. Și au reușit să-și facă lumea și viața frumoasă, ceea ce este cu atât mai remarcabil!


Căteva concluzii (lecții de pus în practică) ar fi următoarele:

1. Totul depinde de tine! De mine! De fiecare în parte!
Cum spun deseori: nu este ușor, dar se merită!

2. Urmează-ți visul!
Habar nu ai unde poți fi peste 50 de ani... :)

3. Fiecare se află aici cu un rost!

4. Nu te mai compara!
Ce ar fi fost dacă cei de la Scorpions s-ar fi gândit că există deja suficiente formații rock, astfel încăt nu are rost să se mai apuce și ei să cânte. Lumea ar fi fost mult mai ”săracă” fără ei!

5. Fă ceea ce faci din toată inima! (din iubire!)
Pentru că ceea ce faci ar trebui să fie expresia iubirii în lume (oricât de mic și neimportant ți-ar putea părea lucrul pe care îl faci).
Noi pentru asta am venit aici, de fapt: Să fim expresia iubirii în lume!

. . . . . .

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...