Copilul tău, peste 10-20 de ani, va deveni ca tine. Deși nici tu, nici el nu vă doriți aceasta. Deși nici tu, nici el nu veți recunoaște niciodată acest lucru.
Tu ești bine cu tine? Îi insufli copilului tău încredere în el însuși (și nu, nu mă refer să-i spui non-stop ”mama e mândră de tine” și ”ești cel mai minunat copil” chiar și atunci când nu este cazul, mă refer la încrederea pe care o ai tu în tine și pe care vrând-nevrând i-o transmiți și lui; pentru că atunci când tu ai încredere în tine, el știe că se poate baza pe tine și în timp devine și el încrezător în forțele proprii) sau mai degrabă preia îngrijorările și fricile tale?... (Și nu-i bai, toți avem temeri și îngrijorări din când în când, și e normal, doar suntem oameni. Important este cât de des se întâmplă acest lucru, în ce proporție... pentru că este o mare diferență între 70% - 30% și 40% - 60% de exemplu.)
Copilul tău vede cel mai adesea la tine o stare de calm și armonie sau o stare de furie și anxietate? Și, te rog, să stabilești proporțiile cât de exact poți, pentru că de enervat ne enervăm cu toții. Dar una este dacă ne enervăm 10-20% din timp și e cu totul altceva dacă ne enervăm 70% din timp.
Tu ești blândă cu tine, ai răbdare cu tine, sau te critici în cea mai mare parte a timpului? Cu siguranță copiii nu pot auzi apelativele din capul tău, dar să știi că simte nivelul de acceptare și înțelegere pe care ți-l oferi. În plus, de acest lucru depinde nivelul de răbdare și de acceptare pe care i-l oferi și lui, în cele din urmă (atât în mod direct, cât și în mod indirect).
Te-ai obișnuit cu stresul și alergătura cea de toate zilele sau aspiri și faci loc momentelor de liniște, creezi în mod inteționat momente de pauză? Și, da, uneori e al naibii de greu. Dar atunci când ne este clar ce este important, reușim în cele din urmă să facem acele lucruri.
Probabil ai să spui că tu nu ai timp să despici firul în patru ca mine, însă toată analiza care ți-am înșituit-o până acum, în cele din urmă se rezumă la obiceiurile și la valorile noastre. Obiceiuri și valori pe care cel mai adesea le preluăm din familie împreună cu majoritatea convingerilor limitative care ne țin blocați în ”cursa șobolanului”. Iar când tragem linie la final, important este să ne iubim și să avem grijă și de noi.
Copilul tău, peste 10-20 de ani, va deveni TU. Ce model îi oferi?
Ți s-a întâmplat vreodată să dai vina pe mama ta?... Că putea să facă? Și putea să dreagă?... Mama ta nu a știut lucrurile pe care le știi tu acum. Ea a făcut tot ceea ce a putut, tot ce a știut ea mai bine. Dar tu știi mai mult... Ce vei face în legătură cu asta?
Un citat de Maya Angelou sună cam așa:
"Fă tot ce poți până când știi mai bine. Apoi, când știi mai bine, fă mai bine."
Adesea ne învinovățim... că am fi putut face într-un fel și nu în altul... că am fi putut face mai bine... că am fi putut să alegem diferit. Dar nu are nici un rost să ne punem la pământ astfel. ESTE SUFICIENT ca atunci când știm mai bine, să facem mai bine!
Nu ai nevoie de vinovați sau de victime. Ai nevoie să-ți asumi, să cauți și să găsești soluții.
P.S. - Soluția mea în acest moment este programul ”Ai grijă de tine, femeie frumoasă!”. Cu siguranță mai există și altele. Tot ce ai de făcut este să o găsești pe cea care ți se potrivește ție. Dar fă ceva! Orice! Fă ceva diferit!
Descrierea programului ”Ai grijă de tine, femeie frumoasă!” o găsești la link-ul de mai jos:
https://elenamocanasu.ro/ai-grija-de-tine-femeie-frumoasa
Comentarii
Trimiteți un comentariu