Treceți la conținutul principal

Elena's Bookclub - “Pescărușul Jonathan Livingston”


Cea mai potrivită recomandare de carte pentru luna aprilie este Pescărușul Jonathan Livingston de Richard Bach, o parabolă a transformării individuale și a învingerii fricii personale. 

De la apariția sa, în 1970, ”Pescărușul Jonathan Livingston” a atins vânzări de peste 60 de milioane de exemplare, aflându-se în fruntea listei de bestseller-uri New York Times 38 de săptămâni și ocupând prima poziție doi ani la rand (1972-1973) în topul din Publishers Weekly. 

Pescărușul Jonathan Livingston” este un roman de dimensiuni foarte mici, dar cu o esență puternică, care nu își dezvăluie ușor semnificația, lăsându-l pe cititor să descopere adevăratul mesaj. Este o metaforă a vieții celor care nu numai că își dau voie să viseze, dar și îndrăznesc să-și depășească limitele, în această existență efemeră.

Richard Bach a scris o poveste pentru cei care își ascultă inima și nu trăiesc numai după reguli, cei pentru care efortul desăvârșirii înseamnă o rasplată în sine, pentru că ei știu că viața adevărată se găsește dincolo de aparențe.


Jonathan este diferit de ceilalți pescăruși din stol. Nu se limitează la regulile stolului și nu acceptă că viața e doar despre hrană. Vrea mai mult de la el, știe că poate mai mult și face orice pentru a se autodepăși. Vrea să zboare cât mai sus, cât mai repede și să planeze cât mai lin. Muncește pentru asta zilnic. Nu se dă în lături și nu obosește. Nu ascultă de cei care îi zic că nu poate, că visează ori că este inutil ceea ce vrea. El are încredere în forțele proprii. Crede cu tărie că este capabil și asta îi dă putere. Reușește ce și-a propus și nu se mulțumește doar cu atât. Vrea să împărtășească și cu ceilalți reușita lui, vrea să le ofere și lor o nouă perspectivă asupra vieții. 

Deși zborul este esența unei păsări, zborul de plăcere nu este ceva ce marele Stol încurajează, așa că Jonathan este alungat, ca și în viața reală unde, atunci când cineva înzestrat începe să se ridice și să gândească altfel, grupul îl exclude în loc să-l încurajeze și să învețe, ignorându-l și vorbind despre el ca despre o ciudățenie.

Cu toate acestea, îndrăzneala lui este salvare pentru mulți fiindcă le dă curaj și altor pescăruși să învețe să zboare, în detrimentul tradiției de secole a stolului care nu încuraja acest lucru. Ori fără aceste persoane autentice și curajoase, lumea nu ar evolua sau ar evolua foarte încet.

Din toată această frumoasă poveste, cea mai importantă este morala care se trage la final și care ar trebui să ne amintească că este necesar să nu renunțăm niciodată, să încercăm să ne autodepășim mereu și să avem încredere în noi.


Richard Bach, născut 1936, este descendent al familiei compozitorului Johann Sebastian Bach.  El este scriitor, pilot și mecanic aviatic, scriitorul american fiind foarte apreciat datorită romanelor “Pescărușul Jonathan Livingston” și “Iluzii – Aventurile unui Mesia reticent”. 


Ideile de mai jos mi-au plăcut în mod deosebit:

* Viața înseamnă mai mult decât hrană, luptă și putere.

* Scopul nostru în viață este să atingem acea desăvârșire și s-o dezvăluim celorlalți.

* Dacă nu înveți nimic, lumea următoare este întocmai ca aceasta, cu aceleași limite și cu aceleași apăsătoare greutăți pe care trebuie să le birui.

* Paradisul nu este un loc sau un timp.

* Orice număr este o limită, iar desăvârșirea nu are limite. 

* Zborul ideilor putea să fie la fel de real ca și zborul vântului și al penelor.

* Întregul vostru trup, de la o aripă la alta, le spunea Jonathan, nu este altceva decât gândul vostru, într-o formă vizibilă.

* Suntem liberi să mergem unde vrem și să fim ceea ce suntem.

* Nu uita să te desăvârșești în iubire.

* Ai libertatea să fii tu însuți cu adevărat aici și acum.

* Un pescăruș este ideea nelimitată a libertății.

* Găsește bucurie și perfecțiune în viața de zi cu zi. 


Cartea ”Pescărușul Jonathan Livingston” de Richard Bach poate fi cumpărată online de aici.


Iar dacă vreți să împărtășiți impresii vă aștept cu drag și pe facebook:

www.facebook.com/groups/ElenaBookclub/








Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...