Mulți oameni se luptă cu disprețul de sine. Poate fi dificil să ne iertăm, fie că e vorba de chestiuni specifice sau de un general sentiment de dezgust pentru limitele noastre.
Cred că există în cultura modernă elemente care hrănesc aceste probleme. Reclamele ne alimentează constant cu mesaje care ne spun că nu e bine cum suntem, că trebuie să ne străduim să arătăm, să fim și să simțim mai bine, să avem mai mult. Reclamele mizează pe nesiguranțele și dorințele noastre. Într-o lume a atașamentelor, întreținem constant sentimentul de lipsă și de nemulțumire. În plus, trăim vremuri în care vechiul obicei de a trage cu ochiul prin gaura cheii s-a digitalizat, a devenit un fenomen global care dă dependență. Nu mai surprinde pe nimeni că s-a instalat un sentiment de nesiguranță. Toți arată cu degetul către toți.
Dorința noastră de perfecțiune și expunerea constantă la imagini care hrănesc iluzia perfecțiunii ne pot face să simțim că nu suntem pe măsură. Și atunci nu e de mirare că, percepând propriile greșeli și lipsuri, cădem în tentația disprețului de sine. Am somatizat toate judecățile emise în jurul nostru.
Fragment din ” Ghidul unui călugăr pentru a fi fericit - Meditația în secolul 21 ” de Gelong Thubten.
Comentarii
Trimiteți un comentariu