Treceți la conținutul principal

Cel mai ușor exercițiu de iubire de sine

 

Exercițiul de iubire de sine al Dr. Bernie Siegel* este, cu siguranță, cel mai ușor exercițiu de iubire de sine pe care l-am întâlnit până acum.

Ce ai de făcut:

”Începe prin a-ți aminti cum erai în copilărie. Mental, separă persoana care ești azi de copilul din trecut și iubește-l pe copilul divin ca și cum el ar exista chiar aici, chiar acum, pentru că acel copil există în interiorul tău. Oricât de nebunească îți pare această idee, încearc-o. Prefă-te până izbutești.

Îndrăgostește-te de acel copil. Vorbește-i. Spune-i că este iubit, că e în siguranță și că va deveni o persoană puternică. Spune-i că e o minune că s-a născut, că are valoare și că joacă un rol important în viața ta.

Poartă cu tine imaginea acelui copil, în minte și în inimă, întreaga zi. Ori de câte ori nu te simți în largul tău, ești anxios sau temător, imaginează-ți că persoana care trăiește acele sentimente este copilul. Întreabă-te ”Ce aș putea face pentru a-l ajuta pe acest copil?” Apoi fă acel lucru pentru tine. Așa cum foamea te determină să cauți hrannă, folosește aceste sentimente pentru a-ți hrăni viața așa cum vrei tu.

Odată ce l-ai reprogramat pe copilul din tine, transmite-i iubire adultului.


Când devenim adulți nu mai e cazul să ne învinuim părinții. E timpul să devenim puternici și să facem propriile alegeri.”


Când alegi să te iubești și pe tine, toți cei din jurul tău au de câștigat și sunt influențați în bine.



*Dr. Bernie Siegel a fost medic, chirurg pediatru/ generalist și după ce a studiat numeroși pacienți bolnavi de cancer în stadii terminale, a pus bazele grupului Exceptional Cancer Patients (Pacienții Excepționali Bolnavi de Cancer), ceea ce a condus la vindecare multora dintre pacienții săi.

Dacă vrei să afli mai multe despre cartea sa ”Arta vindecării”, poți citi recomandarea de carte aici.


Sursă [foto]



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe