”Corpul uman are capacitatea de a deosebi adevărul de fals.”
Dr. David R. Hawkins
David R. Hawkins a fost Doctor în medicină și filosofie, renumit expert și conferențiar în procesele mentale. El a început să practice psihiatria în 1952 și a fost ales membru pe viață al Asociației Psihiatrice Americane și a condus Institutul pentru Cercetari Teoretice Avansate.
Dr. David R. Hawkins a studiat și experimentat nivelurile de conștiință umană și a descoperit o scară logaritmică ce echivalează cu diferitele niveluri energetice corespunzătoare. Folosind kinesiologia aplicată, pentru a măsura nivelul de vibrație al oamenilor, el a elaborat în 1995 harta nivelurilor de conștiință umană, denumită și „Scala Conștiinței” sau „Piramida Conștiinței”. Cercetarea ce stă la baza acesteia s-a întins pe o perioadă de peste 20 ani și a implicat milioane de calibrări pe mii de subiecți.
Scala Conștiinței variază între 1 (valoarea minimă a existenței fizice) și 1000 (nivelul corespunzător iluminării), 600 reprezentând vârful conștiinței umane obișnuite în plan terestru. Fiecare nivel de dezvoltare a conștiinței determină gradul de fericire, emoțiile pe care le simți în mod obișnuit, procesele ce au loc în interiorul tău și viziunea generală asupra vieții. Pe scurt prin această hartă a nivelurilor de conștiință, Dr. David R. Hawkins explică comportamentul oamenilor din punct de vedere psihologic și social.
✴️ Nivelul 200 (cel al curajului) și nivelul 500 (cel al iubirii) sunt două mari borne în evoluția spirituală a omului. Orice nivel sub 200 te seacă de energie și te trage în jos. Iar orice nivel peste 200 te ajută să crești și să oferi energie în exterior. Acest nivel reprezintă o schimbare radicală, profundă, făcând trecerea de la un comportament distructiv, care rănește, către o viață integră.
Nivelului cheie 200, îi corespunde o energie vibrațională de 40 mhz. Trebuie să învățăm să ne ferim de vibrații scăzute, mai mici de 40 mhz, care contribuie la o stare generală de rău și nefericire.
✴️ În 1995 când a fost întocmită această scală, 85% din populația lumii se află sub nivelul curajului, nivelul critic de integritate. Motivul pentru care omenirea nu se autodistruge se datorează faptului că restul de 15% care se află peste nivelul curajului, îi contrabalansează energetic pe ceilalți.
✴️ Nivelul 500, cel al iubirii, reprezintă un mod de a fi, nu are nici o legătură cu trăirile emoționale care sunt asociate acestui cuvînt. Cei care reușesc să treacă de nivelul 500 nu mai sunt ținuți pe loc de către ego-ul ancorat în lumea materială.
De asemenea, nivelul 500 este limita dintre liniar (fizic) și non-liniar (domeniul spiritual). Savanți precum Albert Einstein, Isaac Newton, Carl Jung etc au atins nivelul 499.
Pentru un om obișnuit, nivelul conștiinței rămâne relativ constant pe parcursul vieții. Doar acei oameni care au o sete incredibilă de cunoaștere și o mare voință interioară pot crește câteva sute în nivel. Ocazional se mai întîmplă să existe și momente în care energia sare peste nivelul specific al unei persoane, moment în care poate întrezări ceea ce se poate experimenta la nivelurile superioare.
E bine de știut că tot ceea ce te înconjoară îți poate afecta nivelul de conștiință: oamenii cu care te vezi, muzica pe care o asculți, filmele, călătoriile, experiențele… orice.
De la scăzut la ridicat, nivelurile conștiinței umane sunt: rușinea, vina, apatia, durerea, frica, dorința, furia, mândria, curajul, încrederea, optimismul, acceptarea, înțelegerea, iubirea, bucuria, pacea, iluminarea.
În acest articol vom afla care sunt primele niveluri ale conștiinței umane, cele până la borna de 200, unde se află nivelul curajului.
NIVELURILE DISTRUCTIVE
Rușinea: Nivel 20
La acest nivel, emoția predominantă este umilința/ rușinea. Doar la un pas deasupra morții, aici se regăsesc cele mai multe gânduri de suicid și ură de sine. Cei aflați la acest nivel fie se pot sinucide, fie refuza măsurile și atitudinile ce le-ar putea prelungi viața, aici găsindu-se și morțile prin accidente evitabile.
Rușinea se caracterizează printr-un sentiment intens de inferioritate și percepție negativă a propriei persoane, lipsa contactului vizual, lipsa zâmbetului, dificultăţi în exprimare, tendinţe de autoexcludere.
Rușinea produce nevroze, ea este distructivă pentru sănătatea emoțională și psihologică, predispune la afecțiuni psihice, iar stima de sine este foarte scazută. La acest nivel, persoana este timidă, retrasă, introvertită. Devine paranoică, crezând că toată lumea o judecă.
Percepția de sine este ”Eu sunt o greșeală.”
O persoană copleșită de rușine poate încearca să compenseze prin perfecționism, rigiditate sau poate deveni un extremist moral. De asemenea, rușinea este și o unealtă a cruzimii, victimele devenind și ele crude. Copiii rușionoși pot fi cruzi față de animale și față de ei înșiși.
Vinovăția: 30-50
Vinovația se manifesta prin remușcări, auto-incriminare, masochism și simptomele victimizării. Vinovăția inconștientă generează tulburări psihosomatice, predispoziții la accidente și comportament spre suicid. Devine o preocupare constantă pentru „păcat” (exploatată de demagogii religiosi).
Persoana este incapabilă să-și ierte greșelile din trecut, ceea ce generează remușcări, autoneglijare, autodepreciere, inerție socială, marginalizare autoimpusă, imagine și stimă de sine foarte scăzute.
La nivelul vinovăției ori ești manipulat și pedepsit, ori pedepsești manipulând. Fiind preocupată foarte mult de ”păcat”, persoana acționeză din vinovăție și, de asemenea, proiectează vinovăție asupra altora.
Dacă la nivelul rușinii percepția propriei persoane este ”Eu sunt o greșeală”, la nivelul vinovăției, percepția se transformă în ”Eu am făcut o greșeală” (sau mai multe).
Vinovăția este consecința rememorării acțiunilor trecute, pe care le regretăm. Ele pot fi depășite numai prin recontextualizare. Greșelile sunt consecința firească a procesului de învățare și a dezvoltării, fiind, deci, inevitabile.
Apatia: 50- 75
Apatia indică un interes și un disponibil energetic extrem de reduse. Este nivelul disperării, al lipsei de speranță; este nivelul care predomină printre oamenii fără adăpost sau cei care trăiesc în sărăcie.
La acest nivel, persoana a abdicat la situația sa curentă și se simte incapabilă să facă ceva pentru sine și cu atât mai puțin pentru cei din jurul său. Viața pare fără rost, viitorul pare fără rost.
La nivelul apatiei, persoana se simte blocată, fără speranță, total neajutorată. O victimă. Traiește într-o stare generală de neajutorare. Este dependentă de ceilalți, iar alții o percep ca pe o povară de care trebuie să aibă grijă.
Apatia poate genera suicidul pasiv, pentru că persoana nu întreprinde nimic pentru a ieşi din această stare (îi lipseste energia pentru a se salva, nu are forţă). Aceasta este starea specifică abandonaţilor, persoanelor vârstnice, a celor “năpăstuiţi de soartă”. Fiind puternic imprimat sentimentul de inutilitate a vieții, aici pot apărea depresiile profunde, iar legătura cu divinitatea este privită ca inutilă (“sunt atât de vinovat încât nici Dumnezeu nu mai are ce-mi face”).
Amărăciunea/ Durerea: 75- 100
Acesta este nivelul tristeții, al pierderii și descurajării.
Pierderile emoționale pot duce la depresii serioase și chiar la moarte, este destinul multor bătrâni și bolnavi izolați. La acest nivel persoana trăiește în melancolie, regretând ce a pierdut.
Unii trec prin aceste stări o anumită perioadă de timp, alții rămân aici trăind o viață de regrete și depresii continue. Este nivelul doliului, al degradării și al regretelor față de trecut, al celor care s-au obișnuit să piardă. Pierderea unei ființe iubite devine echivalentă cu pierderea iubirii înseși. Lor li se pare că suferința este prețul vieții și văd suferință peste tot.
Caracteristice acestui nivel sunt: tristeţea, descurajarea, regretele și depresiile constante, fiind nivelul de doliu/ jale/ mâhnire/ amărăciune, al pierderilor, al ancorelor într-un trecut sumbru, tenebros, unde suferinţa este percepută ca preţ pentru viaţa trăită. Deși este o stare conştientă, nu se pot mobiliza forţe de redresare.
Acest nivel e mai ridicat decât apatia, pentru că persoana începe să iasă din amorțeală.
Frica: 100-125
Frica este nivelul unde persoana vede lumea ca un loc periculos și nesigur.
Oamenii care trăiesc sub regimuri dictatoriale sau cei care sunt implicați în relații abuzive se află la acest nivel. Aici se manifestă paranoia, neîncrederea, impresia că toată lumea vrea să îți facă rău. Suspiciunea și defensivitatea.
Frica guvernează o mare parte a lumii: frica de dușmani, frica de bătrânețe, frica de moarte, teama de a fi respins etc. Frica limitează dezvoltarea personalității și favorizeaza inhibițiile. Cei aflați sub imperiul ei, trebuie ajutați. Cel temător, pentru a se elibera de sub robia fricii, va căuta lideri puternici, ce par că și-au învins propriile temeri.
De obicei este nevoie de ajutor din exterior pentru a putea trece peste acest nivel, altfel este posibil ca persoana să rămână blocată aici mult timp (cum ar fi o relație abuzivă de exemplu).
Acest nivel reduce câmpul de conştienţă și, în funcţie de intensitatea fricii, poate genera paralizie (“a înmărmuri de frică”) sau se poate situa la extrema opusă, cu acţiuni distructive asupra obiectului/ persoanei care produce frica. Induce nesiguranţă (frica şi nesiguranţa acţionează în tandem), teamă de pedeapsă, anxietate, autoizolare socială.
Nivelul fricii este compensat de tendinţa de accedere spre vârful ierarhiei sociale, pentru a deţine puterea cu care să compenseze propriile slăbiciuni și, de asemenea, poate exista tendinţa de control asupra celorlalţi, pentru că numai astfel persoana se poate simți în siguranță.
La bază, frica si pericolul sunt sănătoase, fiind declanșatori ai multor motivații în viețile multor oameni, însă frica prelungită pe o lungă perioadă de timp duce la stres cronicizat și generează frustrare, activează sistemul neurofiziologic prin mecanismul “luptă sau fugi”, cu degajare mare de adrenalină.
De asemenea, frica este un instrument de control și manipulare, Mass-media și publicitatea folosindu-se de ea în mod constant.
Dorința: 125-150
A nu se confunda cu fixarea și atingerea țelurilor; acesta este nivelul dependenței, al “setei” și al poftei de bani, aprobare, putere, faimă, etc. Consumerism. Materialism.
Dorinţa se naşte din nemulțumire şi persistă prin ataşamentul față de obiectul dorinţei.
Sediul dorinței se află în pornirile instinctuale și presupune existența motivației, fiind unul dintre cei mai importanți factori motivanți la nivelul întregii societăți. Dorința ne face să depunem eforturi pentru a ne atinge obiectivele sau pentru a recompensa mândria. Însă chiar dacă dorința poate provoca schimbarea, efectul revers este acela că înrobește apetitul indivizilor.
Un lucru pozitiv la acest nivel este că persoana se mobilizează să acționeze. Crește nivelul energetic, eliminând riscul căderilor, dar există totuși teama de eșec.
Cei care și-au depășit frica, tind să cadă în dorințe pentru bani, prestigiu sau putere, fiind nivelul patimilor și al dependențelor: de alcool, tutun, droguri, etc. Este nivelul acumulării și al lăcomiei. De ce nu funcționează? Pentru că satisfacerea unei dorințe este înlocuită de altă dorință, nesatisfacută. La nivelul acesta, persoana este obsedată să acumuleze din ce în ce mai mulți bani, mai ales fără un scop final pentru ei.
Însă, dorința ne și poate aduce pe drumul înțelegerii și poate fi o trambulină spre niveluri mai înalte ale conștiinței.
Dorinţa înseamnă ”Atracţie faţă de…” – Legea atracţiei. Ataşamentul înseamnă ”Dependenţă faţă de…”. Detaşarea presupune stingerea dorinţei prin împlinire sau renunţare.
Furia: 150-175
Dorințele neîmplinite duc la frustrare, iar frustrarea duce la furie. Aceaste emoții pot duce, mai departe, la acțiuni distructive sau la acțiuni constructive. Frustrarea și furia ne fac uneori să vrem să depășim acest nivel, alteori, indivizii rămân aici perioade îndelungate din viața lor. Furia poate catapulta o persoană spre independență sau o poate schimba în rău, iar atunci când duce la ură, poate avea un efect coroziv în toate aspectele vieții (personal, profesional, spiritual).
Furia este nivelul frustării, adesea datorită faptului că așteptările nu ne sunt împlinite.
Din punct de vedere energetic, furia are aspect negativ și poate conduce la crimă sau război, dar situează individul departe de pragul morţii.
Creşte cantitatea de adrenalină din organism, care necompensată de noradrenalină dă naștere la comportamente dezlanţuite. Iar compensată în exces de noradrenalină, când furia este reprimată, apar afecţiuni organice (ficatul preia furia, dar cu repercursiuni şi la nivelul bilei şi al splinei).
Când oamenii lasă în urmă apatia și durerea, pentru a-și depăși frica, ei ajung la dorință, care duce la frustrare și, mai departe, la furie. Furia a generat mișcări sociale importante ce au condus la schimbări majore în societate, dar ea se exprimă adesea ca resentiment și răzbunare, fiind periculoasă. Oamenii sunt atunci iritabili și exagerat de sensibili la glume și ironii, fiind ofensați din orice și devenind certăreți.
Furia este provocată de o nemulţumire, dar ce e foarte important este faptul că atunci când este canalizată corect furia poate duce la schimbare.
Mândria: 175-200
Potrivit Dr. David R. Hawkins, majoritatea oamenilor trăiesc sub acest nivel, ei aspirând să ajungă aici. Sunt oameni care ajung să se simtă bine numai dacă au atins faima. Nivelul mândriei este nivelul la care se ajunge în momentul în care persoana are autoritate în domeniul său. Cu toate acestea, mândria este un sentiment fals-pozitiv, pentru că această stare de bine depinde de condiții externe. De asemenea este sursa rasismului, naționalismului, fanatismului religios, etc.
Mândria este primul nivel energetic ce pune în evidenţă stima de sine clar conturată și are conotaţie pozitivă dacă nu atinge îngâmfarea/ aroganța. Predispune la exigenţă adresată celorlalţi și indiferenţă faţă de alte opinii, este strâns legată de negare (îşi neagă defectele conştientizate din teama de vulnerabilitate), ceea ce blochează creșterea ca persoană. Imprimă o falsă impresie a puterii deţinute. Poate duce la narcisism.
În societate, mândria are o reputație bună și e încurajată frecvent, însă fiind dependentă de condițiile exterioare este vulnerabilă, pentru că atunci când condițiile exterioare nu mai sunt împlinite, poate ”arunca” persoana la cele mai de jos niveluri ale conștiinței, cum ar fi rușinea sau vina.
Așadar rușinea, vina, apatia, durerea, frica, dorința, furia, mândria sunt nivelurile distructive de pe Scala Conștiinței.
Cu siguranță, lumea ar fi cu totul alta, dacă din ce în ce mai mulți oameni ar depăși aceste niveluri distructive și ar accede la nivelurile superioare ale conștiinței, precum optimismul, acceptarea, înțelegerea. Am trăi cu toții într-o lume mai bună, unde conflictele și violențele nu ar mai fi atât de prezente în viața noastră.
”O expansiune a conștiinței noastre
permite o recontextualizare a întregii noastre viziuni asupra lumii.”
(Dr. David R. Hawkins)
Dacă ai ajuns cu lectura până aici, sunt șanse mari să te afli cel puțin la nivelul curajului (despre care vom afla mai multe în articolul următor, îl găsești aici) pentru că altfel probabil nu ai fi avut nici răbdarea și nici interesul să afli mai multe despre acest subiect. Ceea ce e foarte important să reții este faptul că o creștere de la un nivel la altul are ca rezultat o schimbare enormă în viața ta.
Dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect, îți recomand să citești și cartea lui David R. Hawkins ”Putere vs. Forță – Determinanții ascunși ai comportamentului uman”. Poate fi comandată și online de aici.
Mai multe cărți de același autori poți găsi pe www.libris.ro
https://oficialmedia.com/care-sunt-nivelurile-de-constiinta-dr-david-r-hawkins
https://therealman.ro/harta-constiintei
https://www.quantumcoaching.ro/hawkins-nivelurile-constiintei
https://evoluamimpreuna.ro/harta-constiintei-exista-17-niveluri-de-constiinta
https://evoluamimpreuna.ro/cele-9-niveluri-de-constiinta-constructive-de-la-dr-david-hawkins
https://trezireainterioara.com/post-title-5
Comentarii
Trimiteți un comentariu