Trauma este o energie căreia nu i s-a permis să se exprime într-un mod safe.
(Lee Harris)
Probabil cel mai simplu mod de a defini trauma este ”ceva ce ți s-a întâmplat, dar nu ai avut parte de sprijin, comunitate, resurse sau capacitate de a procesa pe deplin acea experiență emoțională la momentul respectiv, astfel încât aceasta rămâne blocată în corp, tocmai pentru că nu ai reușit să închizi acea buclă de stres emoțional.”
Există 4 tipuri de traume pe care le putem experimenta:
1. Traume cu ”T” mare, acestea fiind lucrurile majore care ni s-au întâmplat și care au lăsat o amprentă profundă asupra noastră.
2. Traume cu ”t” mic - acestea sunt lucrurile mai mici care se întâmplă zilnic, dar se cumulează, și pe termen lung au un impact asupra sistemului nostru nervos, împiedicându-ne să avem bunăstare în viața noastră.
Pentru că fiecare este unic, iar unii dintre noi sunt mai sensibili decât alții, este posibil ca ceea ce reprezintă o traumă cu t mic pentru cineva să fie o traumă cu T mare pentru altcineva. În concluzie gradul în care ceva este traumatizant depinde de capacitatea de a ”digera” și metaboliza acel eveniment la momentul respectiv. În consecință, compasiunea și auto-compasiunea sunt esențiale pentru fiecare dintre noi.
Trauma cu T mare și trauma cu t mic sunt lucrurile care ni se întâmplă în mod direct și au un impact asupra noastră.
Însă este important de știut că mai există două tipuri de traume: trauma colectivă și trauma transgenerațională.
3. Trauma colectivă este foarte relevantă în ziua de azi cu tot ceea ce se întâmplă în lume. Trauma colectivă este atunci când se întâmplă ceva/ un incident major alcuiva, iar noi asistăm la evenimentul respectiv, îl vedem în mod direct sau îl vedem la știri sau pe rețelele de socializare și pe care sistemul nostru nervos îl înregistrează ca și cum ni s-ar întâmpla nouă în mod direct, în funcție de empatia fiecăruia având un impact mai mare sau mai mic.
Deci, trauma colectivă este atunci când suntem martori la ceva ce se întâmplă unei alte ființe umane, dar simțim ca și cum ni s-ar întâmpla nouă. Iar acest lucru este cu atât mai intens cu cât imaginile care circulă în media sunt acte de cruzime sau violență extremă. Persoanele hipersensibile și empaticii fiind cei mai afectați de acest tip de imagini. Cu cât persoana se identifică mai mult cu situația respectivă, cu atât va fi afectată mai mult.
Fie că ne dăm seama sau nu, trauma colectivă, ne afectează pe fiecare dintre noi. Are un impact asupra corpului și de asemenea afectează capacitatea de a ne simți în siguranță.
4. Al patrulea tip de traumă este trauma transgenerațională, trauma ancestrală care provine de la strămoșii noștri, transmisă prin intermediul ADN-ului nostru.
S-au făcut studii pe șoareci și li s-a dat să miroasă flori de cireș în timp ce li se aplicau șocuri electrice la lăbuțe. Având un ciclu de viață foarte scurt, s-a putut observa într-o perioadă relativ scurtă de timp ce se întâmplă cu ”nepoții” șoarecilor supuși la experiment. Deși aceștia nu fuseseră supuși la șocuri, s-a observat că erau foarte speriați în momentul în care simțeau miros de flori de cireș. Sistemul lor nervos intra în ”fight or flight” (luptă sau fugi), răspunsul fiziologic la mirosul de flori de cireș fiind unul de frică.
Cu siguranță șoarecii nu sunt capabili să-și transmită poveștile de viață din generație în generație, astfel încât cei care au fost supuși la șocuri nu le-au putut povesti ”nepoților” lor despre trauma simțită în momentul în care apărea mirosul de flori de cireș. ADN-ul lor era cel care le-a transmis frica produsă de stimul, adică mirosul de flori de cireș.
Există multe moduri în care acest lucru se întâmplă în lume chiar în acest moment, dacă stăm să ne gândim prin ce-au trecut strămoșii noștri, război, foamete, etc.
De aceea este foarte important să ne dăm seama în ce fel ne afectează toate aceste tipuri de traumă, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv și să cultivăm mai multă compasiune pentru noi și pentru cei de lângă noi, și de asemenea să vedem ce putem face în mod concret pentru a regula sistemul nervos autonom, astfel încât să nu mai trăim într-o permanentă stare de ”fight, flight or freeze”, transmițând aceste traume mai departe, într-un cerc vicios fără sfârșit.
De asemenea, la televizor la știri, mai ales în ultima vreme, ni se arată exact asta: o mulțime de oameni traumatizați... traume cu T mare, traume cu t mic, traume colective și traume transgeneraționale.
Dacă nu faci o alegere conștientă să schimbi canalul, să schimbi ”narațiunea” sunt șanse mari să nu ieși niciodată din acest cerc vicios. Totul începe cu asumarea responsabilității.”Rana”, suferința poate că nu e din vina ta, însă vindecarea este responsabilitatea ta. Până în momentul în care nu-ți asumi acest lucru și nu începi să te vindeci, vei perpetua în continuare și vei transmite mai departe copiilor tăi rănile și suferințele tale. Toți vrem ce e mai bun pentru copiii noștri, dar din păcate de multe ori acest ”cel mai bun” se rezumă la latura materială, la partea vizibilă a lucrurilor, deși bucuria unei vieți împlinite vine mai ales din acea parte care nu se vede, din mulțumirea de sine și liniștea sufletească, pe care nu le poți cumpăra cu toți banii din lume. Se obțin printr-un efort susținut, zi de zi, pentru că ”vindecarea” este un proces. Nu se întâmplă peste noapte. Starea ta de bine nu constă în baia cu săruri și uleiuri esențiale (deși este și ea de folos), ci vine din interior, după ce te-ai apucat să faci ordine în suflet și să rescrii ”povești” care nu îți sunt de folos. Da, e dureros. Da, ți s-a întâmplat și aia și cealaltă. Da, ai dreptate. Și de multe ori chiar nu e vina ta.
Întrebarea este: Preferi să ai dreptate în continuare și să-ți continui viața în suferință? Sau preferi să faci o schimbare și să alegi să schimbi ”povestea”? Iar aici marele bonus este că atunci când te eliberezi tu de suferință și de traumă, îi eliberezi atât pe urmașii tăi, cât și pe înaintașii tăi!!
Poate că nu-ți dai seama, dar suferința ta nu te afectează numai pe tine, ci o lași ”moștenire” mai departe, până când cineva își va asuma responsabilitatea să se ocupe de ea, până când cineva va avea curajul să stea față în față cu toată durerea și suferința și va alege să vindece și să curețe tot ce s-a adunat de atâta amar de vreme.
Iar singurul moment în care putem schimba cu adevărat ceva este AICI și ACUM.
De prea multe ori, ne pierdem în căutări fără sfârșit, despicăm firul în patru și vrem să înțelegem (ceea ce nu e rău), însă rezultatele încep să se vadă în momentul în care faci lucruri concrete acum. Căci poți să ”mergi” tu în trecut să ”vindeci copilul interior”, dacă nu începi să faci acțiuni cât de mici AICI și ACUM, zi de zi, din start ești condamnat la dezamăgire. Pentru că de când a fost ”rănit” acel copil, tu îți spui anumite ”povești” și în mintea ta se derulează anumite ”filme” în baza cărora faci lucrurile într-un anumit fel, obiceiuri și obișnuințe pe care le-ai format în ani și zeci de ani, care nu vor dispărea într-o ședință de terapie în care ai ”vindecat tu copilul interior”. Schimbarea o vei vedea în momentul în care vei înlocui acele obiceiuri și obișnuințe, o dată cu schimbarea ”filmului” din capul tău, o dată cu rescrierea ”poveștii” pe care ți-o spui de atâta amar de vreme.
Și revin cu întrebarea:
Preferi să ai dreptate și să-ți continui viața în suferință sau alegi să schimbi ”povestea”?
Iar aceasta este numai o fațetă a problemei. După cum spuneam mai sus, trauma este o emoție blocată în corp, așa că nu ar fi rău să cauți și să integrezi în viața de zi de zi practici prin care poți să eliberezi aceste emoții și blocaje. Și foarte eficiente în acest sens sunt EFT (Emotional Freedom Technique/ tehnica eliberării emoționale) și practicile somatice, pe care le recomand din toată inima.
Trecutul nu mai există. Este inutil să-l retrăiești clipă de clipă.
(Laurent Gounelle)
Surse:
Comentarii
Trimiteți un comentariu