Treceți la conținutul principal

Munca invizibilă a unei mame

Zilele trecute am dat peste acest infografic. Desigur există și excepții. Dar există și mame care fac toate acestea pe lângă un job full-time. Însă de multe ori aceasta este doar o parte din munca invizibilă a unei mame. În concluzie, ar trebui să avem mai multă empatie și să apreciem mai mult efortul lor. Iar cei care suntem adulți să avem mai multă compasiune și înțelegere pentru mamele și bunicile noastre. 


Un proverb african spune că ”este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”, în ziua de azi în care ”tribul” s-a dizolvat, mai ales în zona urbană, de multe ori mama este nevoită să se descurce singură. Iar motivele sunt diverse, dar cred că cel mai trist este atunci când este singură deși este înconjurată de oameni.

Și este ușor să vedem lipsurile... la găsit nod în papură suntem buni toți, dar ce-ar fi dacă în loc să găsim ”vina”, am găsi un mod în care să ajutăm. Sau dacă nici asta nu putem face, măcar să nu mai aruncăm cu ”piatra”.


Hai să le ”VEDEM” și să le ÎNȚELEGEM mai mult, atât pe mamele din ziua de azi, cât și pe cele de dinaintea noastră!


P.S. - Iar tu, mămico, care citești aceste rânduri nu te mai învinovăți pentru toate lucrurile pe care le faci sau nu le faci. Și ai grijă și de tine! Iubește-te și pe tine!  Ești om, nu supra-om.

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...