Trăim vremuri extreme. Gregg Braden vorbește despre asta de ani de zile, dar cu toată recunoașterea internațională, informația tot n-a ajuns la publicul larg. Despre convergența celor trei mari cicluri de schimbare am scris aici.
Suntem tot mai sensibili la ce se întâmplă în jurul nostru și de aceea toate acestea ne afectează tot mai mult. Și din păcate prea puțini știm ce să facem. La școală am învățat de toate, dar cum să ne gestinăm emoțiile nu ne-a învățat nimeni. Și hai să zicem că eu sunt dintr-o ”altă epocă”, dar nici în ziua de azi în care toată lumea vorbește și face dezvoltare personală, acest lucru se face adesea la modul teoretic, astfel încât copiii noștri nu pot să înțeleagă ceva concret sau – și mai important – să poată să aplice, deși au programa cea mai încărcată din toate timpurile.
Lumea se transformă sub ochii noștri, nimeni nu știe încotro ne îndreptăm, iar noi suntem captivi în paradigme învechite, care devin inutile pe zi ce trece. Avem acces la mai multă informație ca niciodată, iar asta devine din ce în ce mai mult un dezavantaj decât o binecuvântare. ”Ne înecăm în informație, tânjind după înțelepciune” (”We are drowning in information, starving for wisdom.”) după cum spune Gregg Braden. Cu siguranță mai înțelepți erau bunicii și străbunicii noștri decât noi, deși unii dintre ei aveu doar patru clase. Care este marea diferență dintre ei și noi?... – Credința și principiile morale, aș spune eu. Ei încă mai erau în contact cu ei înșiși, cu intuiția, cu sacralitatea. Noi, în aroganța noastră, avem impresia că școala ne face mai deștepți. Iar pe alocuri așa și este. (Mai ales dacă ai făcut școala pe bune, iar nu cumpărând diplome.) Noi, în aroganța noastră, avem impresia că ni se cuvine totul și vrem să controlăm totul în viața noastră, inclusiv natura. În ziua de azi, măsurăm totul cantitativ, iar nu calitativ. Și unii poate chiar au devenit mai deștepți, dar câți dintre noi mai sunt înțelepți?!... Unii dintre noi s-au îndepărtat atât de mult de ei, că dacă s-ar apuca să citească aceste rânduri ar spune că vorbesc în dodii (nu știi și nici nu știi că nu știi). Alții au început să-și dea seama că ceva lipsește din ecuație, și caută soluții, dar nici nu știu de unde să înceapă (nu știi, dar știi că nu știi). Și este greu.
În aceste vremuri este greu și pentru cei care și-au urmat intuiția și au fost ancorați în Dumnezeu o viață întreagă, pentru majoritatea însă gradul de confuzie trebuie să fie copleșitor. Viața de zi cu zi s-a transoformat într-o cacofonie panicardă, ce pare fără de sfârșit. În aceste condiții, ce faci?... Cum te întorci la tine?... Cum îți revendici înapoi puterea pe care ai lăsat-o în custodie altora, unor forțe din exterior care nu au nimic de-a face cu tine?... – Asumându-ți responsabilitatea!
Cum poate ști altcineva, cineva din exterior, ORICINE ALTCINEVA ce este mai bine pentru tine??!!... Și cu toate astea toată lumea așteaptă în continuare sfatul unuia și altuia pentru că ei știu mai bine. NIMENI NU ȘTIE MAI BINE DECÂT TINE CEEA CE ESTE BINE/ BUN PENTRU TINE!!!
Mai citește o dată:
NIMENI NU ȘTIE MAI BINE DECÂT TINE CEEA CE ESTE BINE PENTRU TINE!
Fă loc pentru liniște în viața ta. Viața nu este o linie ascendentă ce urcă spre infinit, viața e cu suișuri și coborâșuri și, mai ales, viața este ciclică. Uită-te la natură. Uită-te la o plantă. Ce floare înflorește tot timpul anului?! Ce copac dă fructe non-stop?! Și tu ai nevoie de momente de repaus, ai nevoie de momente de relaxare, ai nevoie de momente în care să-ți încarci bateriile. De aceea, fă loc pentru liniște în viața ta. Ia și tu o pauză din când în când. Învață să fii bine cu tine. Ai grijă și de tine. (Nu ești robot.)
Fă loc pentru liniște și vei vedea că încetul încetul intuiția ta reveni, sau mai bine zis vocile din capul tău se vor fi liniștit suficient astfel încât să o poți auzi.
Într-o lume în care am pus pe piedestal pe „A FACE”, avem nevoie să învățăm din nou ”A FI”.
Citește și:
Se încheie o eră și începe una nouă
Undele cerebrale și televizorul
Comentarii
Trimiteți un comentariu