Sunt îndeajuns de bun

Dacă ni se acordă suficient timp, mulți dintre noi vor ajunge la stadiul ”sunt îndeajuns de bun (sau de inteligent)”. Acesta este punctul în care nu mai simțim nevoia să demonstrăm lumii că suntem stăpânii propriei noastre vieți, pentru că ajungem să o simțim, să facă parte din noi.

Nu mai vrem să arătăm nimănui că avem valoare, nu ne mai simțim obligați să fim de acord cu toată lumea și nici nu mai așteptăm ca ceilalți să ne simpatizeze. Facem față mult mai bine sentimentului de rușine. Nu ne mai este teamă să ne dezvălui slăbiciunile, incertitudinile sau vulnerabilitățile. Avem grijă de noi, iar viața curge mai lin.

Este o stare de mulțumire. Nu ne mai opunem vieții și așa dobândim, de fapt, mai mult control asupra acesteia. Este o stare de recunoștință atât față de oameni, cât și față de viața noastră.

Acum ne asemănăm, în multe privințe, cu copilul din noi.

Copiii nu își pun problema dacă au sau nu valoare personală. Ei nici nu știu ce înseamnă acest lucru, dar comportamentul lor denotă o acceptare completă a propriei ființe, pe care noi, adulții, o cunoaștem sub numele de iubire de sine.

Când fiica prietenilor mei, Alyx, avea 18 luni, într-o seară, pe când se aflau la noi, tatăl său o întrebă: ”Nu-i așa că ești genială, Alyx?” Iar ea îi răspunse: ”Daaaaaaaaaa!” După care, s-a îmbrățișat singură. Apoi s-a postat în fața unei oglinzi în mărime naturală și și-a sărutat reflexia.

Cei care știu că sunt ”îndeajuns de buni” nu își pun la îndoială valoarea personală. Iubirea de sine este presupunerea pe care o fac în mod natural.

Recunoști ușor o persoană care știe că este ”îndeajuns de bună”. De regulă, aceste persoane sunt foarte plăcute. Nu fac nici un efort pentru a ne convinge de punctele lor forte sau de realizările pe care le au, dar se preocupă de multe ori de a noastră.

(Dr. David Hamilton – ”Calea spre iubirea de sine”)

❤️ Dacă vrei să afli mai multe despre iubirea de sine și de ce este atât de importantă, atât pentru tine, cât și pentru cei dragi ție, înscrie-te GRATUIT la Minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine”: https://elenamocanasu.ro/minicurs-gratuit-iubire-de-sine

O rețetă a fericirii

Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine! Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur. Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina. Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul. Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni. Răspunsul mamei: - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier. Văzând astfel ...

Citiți mai multe

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Citiți mai multe

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...

Citiți mai multe

Elena Mocănașu

Faceți căutări pe acest blog