În subtext: Dacă te joci cu mine (dacă mă accepți), poți să-mi spui cum vrei. - Sună trist, nu-i așa?!... - Așa și este! La acest dialog am asistat ieri, când Theona se juca afară cu copiii. Una dintre fetițe, nouă în grupul lor, și care nu se bucură de aceeași atenție (tocmai datorită acestui fapt), era foarte încântată că Theona se juca cu ea (vorbim despre o fetiță de 8-9 ani). Nu știu cum de a înțeles Theona că pe ea o cheamă Nicoleta (vom folosi niște nume la întâmplare), când, de fapt, pe ea o chema Mihaela. Celelalte fetițe i-au spus Theonei, că pe fetiță o cheamă Mihaela, nu Nicoleta. Însă fetița în cauză spuse la rândul ei: - Nu-i problemă. Poți să-mi spui cum vrei, dacă așa îți vine mai ușor. *** Pentru fetițe această replică a sunat amuzant. Pentru mine, nu. Și bineînțeles că am insistat ca Theona sa-i spună pe numele ei! Mi s-a strâns inima de tristețe pentru că îmi dădeam seama că fetița își dorea atât de mult să fie acceptată, era a...
Comentarii
Trimiteți un comentariu