Treceți la conținutul principal

Tu pentru ce ești recunoscător astăzi?


Obișnuiți cu un minim de confort în viața de zi cu zi și în "fuga" fără sfârșit spre nu se știe ce, de multe ori uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem în viața noastră, pentru lucruri (acum devenite banale) pe care le luăm de-a gata și de care uităm complet, fără a ne trece măcar prin cap să le mai apreciem, dar care pentru bunicii noștri și poate chiar pentru părinții noștri reprezentau un lux.

Probabil te întrebi: "Despre ce o fi vorba?"... Poate fi vorba despre banalul curent electric, care de mult nu mai reprezintă o noutate și cu atât mai puțin un motiv de entuziasm, dar care la apăsarea unui simplu întrerupător ne luminează casa, astfel încât să nu fim nevoiți să stăm și să citim la lumina lămpii sau lumânării (eventual deteriorându-ne vederea din cauza asta), datorită căruia putem să ne uităm la televizor (nu că ar fi cine știe ce pierdere, dacă nu am face-o), datorită căruia putem să lucrăm la calculator, putem să ne conectăm la internet cu lumea întreagă sau ne putem încărca ”prețioasele” telefoane (de care am devenit nedespărțiți și fără de care nu ne putem imagina viața; vă dați seama ce isterie ar produce simplul fapt să nu-ți poți încărca telefonul care tocmai "a murit"). Te provoc să faci un exercițiu de imaginație și să te gândești cum ar fi să nu-ți meargă frigiderul, pentru că ți s-au "prăjit" toate prizele din casă și, ca să adăugăm puțin "suspans", să zicem că este o zi toridă de vară... Gândește-te puțin... ce fel ar fi?... Sau ce fel ar fi dacă în aceeași perioadă toridă nu ai putea folosi mașina de spălat, din aceleași considerente?... Sau aerul condiționat?... Sau blender-ul la care îți faci suc dimineața?... Sau orice altceva?... căci exemplele nu se termină aici.

Hai să mergem mai departe cu acest exercițiu de imaginație și să ne gândim ce fel ar fi viața noastră fără gaze?... Da, și ca să fie și "mai frumos", hai să ne gândim că este o zi friguroasă de iarna, cu -10°C afară, iar centrala (electrică) nu merge. Și nici la aragaz nu te poți încălzi și implicit nici să faci mâncare. Acest scenariu e suficient să dureze două zile (în condițiile date), pentru a ne da seama cât de norocoși suntem și să începem să apreciem un lucru atât de banal de altfel.

Cred că ai prins ideea... faptul că sutem privilegiați și ar trebui să fim recunoscători și să mulțumim că avem o mașină de spălat și nu trebuie să spălăm rufele la mână, cum făceau bunicile noastre (să zicem iarna, pentru mai multe ”senzații tari”)... că avem un frigider și nu trebuie să gătim sau să mergem la cumpărături în fiecare zi (în special vara, când mâncarea se alterează de pe o zi pe alta)... că avem calculatoare, care ne ușurează munca... că avem internet care le permite unora să lucreze de acasă și ne permite tuturor să avem acces instant la informații pe care în trecut le căutai în enciclopedii sau dicționare (dacă erai destul de norocos să le ai acasă), pentru că altfel trebuia să mergi la bibliotecă să le afli... că avem telefoane (deși mulți dintre noi le folosesc greșit) și putem în orice moment  să sunăm și să vorbim cu cei dragi sau cu cine avem nevoie.

Mă voi opri aici, nu înainte de a te lăsa cu ”piesa de rezistență” a acestei enumerări: Gândește-te puțin... ce fel ar fi viața ta fără apă curentă??... Adu-ți aminte ce fel este când se oprește apa pentru o zi? Sau - și mai bine încă - gândește-te ce fel este când se oprește apa fără ca tu să știi măcar? E și mai interesant, nu-i așa, când nu ai apă nici măcar să te speli pe mâini, darămite să mai ai nevoie să tragi apa la toaletă... situația poate deveni ”tragică” destul de rapid (că așa... de pe dinafară e mai degrabă amuzantă). Asta fără să ne mai gândim la faptul că încă mai există sate unde oamenii trebuie să care găleți de apă câte 1-2-3 km de la fântână până acasă... Cu siguranță apa noastră cea de toate zilele merită un maaare ”MULȚUMESC!”

Cred că m-am făcut înțeleasă... Lista sigur nu se oprește aici.

Întrebare:
Tu când ai fost ultima dată recunoscător pentru lucrurile din viața ta?... Alege-l pe cel mai banal și gândește-te dacă ai fi fost la fel de indiferent acum 50-100 de ani.



Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Scala Conștiinței – Primele niveluri

  ”Corpul uman are capacitatea de a deosebi adevărul de fals.” Dr. David R. Hawkins David R. Hawkins a fost Doctor în medicină și filosofie, renumit expert și conferențiar în procesele mentale. El a început să practice psihiatria în 1952 și a fost ales membru pe viață al Asociației Psihiatrice Americane și a condus Institutul pentru Cercetari Teoretice Avansate. Dr. David R. Hawkins a studiat și experimentat nivelurile de conștiință umană și a descoperit o scară logaritmică ce echivalează cu diferitele niveluri energetice corespunzătoare. Folosind kinesiologia aplicată, pentru a măsura nivelul de vibrație al oamenilor, el a elaborat în 1995 harta nivelurilor de conștiință umană, denumită și „Scala Conștiinței” sau „Piramida Conștiinței” . Cercetarea ce stă la baza acesteia s-a întins pe o perioadă de peste 20 ani și a implicat milioane de calibrări pe mii de subiecți. Scala Conștiinței variază între 1 (valoarea minimă a existenței fizice) și 1000 (nivelul corespunzător iluminării...

Dai mai departe copiilor ceea ce nu ai vindecat la tine

  Suntem tare mândre când ne ”sacrificăm” pentru copiii noștri. Dar acum, pe bune, ce facem noi cu adevărat pentru ei?... Pentru că de cele mai multe ori nu avem timp nici pentru ei, nici pentru noi, în ritmul alert în care trece viața: cu serviciu, școală, mulțimea de activități extrașcolare din timpul săptămânii și întâlnirile cu prietenii sau evenimentele pe care ne dorim să nu le ratăm în weekend. Totul este o fugă continuă, cu o listă nesfârșită de lucruri pe care dorim și ne străduim să le facem. Un proverb african spune că este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, iar în ziua de azi, de-abia mai avem timp să-i vedem la ochi, să-i ascultăm pe îndelete este deja un super-bonus. Avem grijă să bifăm toate lucrurile care sunt de făcut, verificăm carnetul de note să vedem dacă se încadrează în parametrii stabiliți (de noi?...), ne străduim să-i ducem la toate activitățile posibile, să exceleze copilu’ la toate și să fie cel mai bun, deși nu întotdeauna ne consultăm și...

Așteptările pozitive cresc performanțele copiilor. Experimentul Rosenthal.

Articol de Aura Angheliu: Toți suntem datori să avem această perspectivă față de copiii noștri, fie că suntem părinți, educatori, învățători, profesori, etc. Și ideea, deși o consideram revoluționară, este surprinzător de veche și de metodic argumentată. Robert Rosenthal a demonstrat cum copiii răspund așteptărilor noastre ca o oglindă. Dacă vrem să ne răspundă cu creștere, este nevoie ca, mai întâi, noi să avem așteptări pozitive, de creștere de la ei. Și a publicat, pentru prima dată, în anul 1968, rezultatul unor cercetări amănunțite în relația profesor-elev: cu cât așteptările dascălilor sunt mai bune, cu atât performanțele elevilor cresc. Psihologul și echipa sa au realizat că au descoperit un efect puternic și l-au numit efectul Pygmalion (povestea o găsiți aici ). Experimentul Rosenthal a avut în centru o serie de elevi și profesorii lor. Ipotezele cercetării au fost: - profesorii au anumite așteptări de la elevii lor, - elevii răspund la așteptările profesoril...