Treceți la conținutul principal

Limbajul corpului determină modul în care gândești și viața pe care o trăiești


Amy Cuddy este sociolog, autor și speaker, studiază prejudecățile și predă la Universitatea Harvard.


[Selectează din meniu subtitrarea în limba română.]

* Facem aprecieri și deducții rapide bazate pe limbajul corpului.

* Există tendința ca femeile să se "facă mici" mult mai des, în comparație cu bărbații.

* Femeile se simt de obicei mai puțin puternice decât bărbații.

* O anumită postură a corpului repetată pentru o perioadă de timp poate conduce la o schimbare comportamentală ce te face să pari mai puternic. (Atât în ochii tăi, cât și ai altora.)

* Există numeroase dovezi că gesturile noastre (limbajul non-verbal) determină ce cred și simt alții în legătură cu noi. Dar ceea ce este și mai important, non-verbalul nostru determină și ce credem și simțim noi față de noi înșine.

* Zâmbim când suntem fericiți. Dar și vice-versa este valabilă, când ne forțăm să zâmbim – ținând un creion între dinți, de exemplu – ne simțim fericiți/ devenim fericiți.

* Când te prefaci că ești puternic (adopți o postură de putere) ai mai multe șanse să te simți puternic.

* Știm că mintea ne modifică corpul, ceea ce este mai puțin cunoscut e faptul că și corpul/ postura corpului poate modifica mintea (gânduri, sentimente, aspecte fiziologice/ hormoni).

* Persoanele puternice tind să fie mai categorice, mai încrezătoare, mai optimiste. Pot gândi mai abstract, își asumă mai multe riscuri. Au o mai bună reacție la stres.

* Corpul poate modela minte, dar și schimbările de rol pot modela mintea.

* Elementele non-verbale chiar guvernează cum modul în care gândim și ce credem despre noi, nu-i influențează doar pe ceilalți, ci și pe noi înșine.

* Pozițiile specifice puterii pot să ne schimbe viața în mod semnificativ!

* Corpul modifică mintea, mintea poate schimba comportamentul, iar acesta poate modifica rezultatele pe care le obținem.

* Mici ajustări pot conduce la schimbări majore.


Sursă: www.ted.com

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...