Tot răul e spre bine

Trăia în China un țăran foarte sărac, a cărui singură avere era un cal. Într-o zi, calul dispăru și toți vecinii îl compătimiră pe bietul țăran de un așa mare ghinion.

Țăranul răspunse:

- Ghinion, noroc, cine poate ști?

Câteva zile mai târziu, calul se întoarse însoțit de o mulțime de cai sălbatici. De data aceasta, vecinii îl felicitară pentru norocul care dăduse peste el.

Răspunsul țăranului rămase asemănător:

- Noroc sau ghinion, cine poate ști?

În timp ce îmblânzea un cal, fiul țăranului își rupse un picior. Vecinii îl compătimiră din nou.

Țăranul le dădu același răspuns:

- Ghinion, noroc, cine poate ști?

Nu trecu mult timp și oamenii stăpânirii își făcură apariția în sat și porunciră ca toți tinerii sănătoși să se prezinte pentru înrolare în oștirea țării. Fiul țăranului a fost declarat inapt din cauza piciorului rupt. Și de data aceasta vecinii îl felicitară pe țăran pentru norocul care dăduse peste el.

Răspunsul lui însă rămase neschimbat: „

- Noroc sau ghinion, cine poate ști?

Morala:

Nu putem ști niciodată ce ne rezervă viitorul, dar depinde de noi cum alegem să privim lucrurile.