Treceți la conținutul principal

Nancy Wilson - ”How Glad I Am”




My love has no beginning, my love has no end       Iubirea mea nu are nici început, nici sfârșit
No front or back and my love won't bend                Nu are față sau spate, iubirea mea nu se
I'm in the middle, lost in a spin loving you               Sunt în mijloc, pierdută într-o piruetă
And you don't know, you don't know                        Șiu nu știi, nu știi
You don't know, you don't know how glad I am       Tu nu știi, nu știi cât de bucuroasă sunt

My love has no bottom, my love has no top             Iubirea mea nu are fund, și nici vârf
My love won't rise and my love won't drop              Iubirea mea nu se va ridica și nici nu va cădea
I'm in the middle and I can't stop loving you            Sunt în mijloc și nu mă pot abține să te iubesc
And you don't know, you don't know                        Și tu nu știi, nu știi
You don't know, you don't know how glad I am       Tu nu știi cât de bucuroasă sunt

I wish I were a poet so I could express                      Mi-aș dori să fiu un poet să pot exprima
What I'd, what I'd like to say yeah                              Ce aș vrea să spun... da
I wish I were an artist so I could paint a picture       Mi-aș  dori să fiu un artist să pot picta un tablou
Of how I feel, of how I feel today                               Cu ceea ce simt astăzi

My love has no walls on either side                          Iubirea mea nu are pereți de nici o parte
That makes my love wider than wide                       Ceea ce face ca iubirea mea să fie fără limite
I'm in the middle and I can't hide loving you            Sunt în mijloc și nu mă pot ascunde să te iubesc

And you don't know, you don't know                        Și nu știi, nu știi
You don't know, you don't know how glad I am       Tu nu știi, cât de bucuroasă sunt




Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...