Treceți la conținutul principal

Acum avem timp...


Suntem deja în a 3-a săptămână în care viața noastră se reașează conform unui scenariu, care pentru mulți dintre noi a adus confuzie, panică, îngrijorare și dificultăți. Avem griji legate de siguranța noastră și a oamenilor dragi nouă, avem griji legate de supraviețuirea economică. Probabil mulți dintre noi se întreabă cum va arăta viața noastră după COVID...

Avem acum o singură mare certitudine, suntem toți în această poveste. Nu avem o hartă care să ne ghideze, nu avem o hartă universală valabilă care să anuleze îngrijorarea sau confuzia fiecăruia dintre noi.

Avem însă un ceva după care plângeam pînă acum 3 (trei) săptămâni, un ceva a cărui lipsă aducea multă frustrare în viețile noastre bune și ocupate. Acel ceva era ”mai mult timp pentru...”. Pentru fiecare dintre noi însă, asta înseamnă ceva diferit. Pentru unii va fi mai mult timp pentru familie, copii sau prieteni iubiți. Pentru alții mai mult timp pentru prietenii vechi, care nu băteau însă urgențele zilei. Unii au fantezii cu o rutină a curățeniei, care să o facă invidioasă chiar și pe Marie Kondo. Unii au rămas în urmă cu cititul, cu proiectele personale, cu îngrijirea personală, cu sportul sau cu gătitul.

Foarte mulți dintre noi tânjeam după o viață obișnuită, trăită într-un ritm mai lent. Avem timp acum. ”Bine... veți spune, dar într-o săptămână am bifat tot. Am bifat toate acestea.”

Este important acum să ne îndepărtăm de paradigma bifatului și să încercăm să transformăm obișnuitul într-o rutină pe care să o onorăm zi de zi.  Avem nevoie zi de zi să mâncăm și să ne bucurăm de gusturi.  Avem nevoie zi de zi să stăm alături de oamni iubiți din viața noastră.

Corpul nostru are nevoie zi de zi de un duș relaxant, de o îngrijire binefăcătoare și de un strop de parfum. Sunt în primul rând pentru noi. Nu doar pentru alții, nu doar pentru birouri, nu doar pentru spațiul de dincolo de ușa casei.

Mintea noastră are nevoie zi de zi de hrană, că e vorba de o carte, de un episod de meditație sau de un strop de rugăciune, fiecare știe ce e mai bine pentru sine.

Sufletul nostru are nevoie zi de zi de răsfăț. Poate fi în formă de ciocolată, poate fi în formă de Netflix sau poate fie un board-game cu copiii.

Important este să fie.

Avem nevoie de asemenea să fim informați. Limita este însă foarte importantă. Și CE-ul, și CÂT-ul și CUM-ul au nevoie de limită. Dacă ați face un experiment, ați putea constata că numărul de mesaje relevante care ne rămân după 8 ore de consum de știri este același, dar extras din 30 min atent alocate unei surse valide. În rest este doar o repetare panicardă și catastrofică a aceluiași conținut.

Dați fiecărei zile o agendă și un scop. Este singura modalitate prin care ne vom recâștiga controlul asupra propriilor noastre vieți, într-o perioadă în care nimic nu pare să mai aibă sens. Doar așa vom reduce puțin din anxietate și vom sta departe de depresie.

Ajutați mintea să digere doar proiectele lui ACUM, ca să nu fugă neputincioasă în scenarii de viitor, pe implementarea cărora avem control minimal. Acceptați că veți trăi zilnic momente de frică (dar că acest lucru nu este neaparat necesar), de tristețe, de confuzie și de îngrijorare, de panică poate. Ar fi absurd să fie altfel, trăim într-o situație nouă, departe de a fi plăcută. Toate aceste emoții sunt grele, sunt copleșitoare, însă ne sunt date pentru a ne mobiliza și pentru a supraviețui.

Avem nevoie să construim acasă o rutină de zi cu zi, care să dea minții noastre ordine, sufletului nostru liniște și-un strop de plăcere și corpului nostru curățenie și sănătate.

Articol de Diana Stănculeanu


Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...