Treceți la conținutul principal

Acum avem timp...


Suntem deja în a 3-a săptămână în care viața noastră se reașează conform unui scenariu, care pentru mulți dintre noi a adus confuzie, panică, îngrijorare și dificultăți. Avem griji legate de siguranța noastră și a oamenilor dragi nouă, avem griji legate de supraviețuirea economică. Probabil mulți dintre noi se întreabă cum va arăta viața noastră după COVID...

Avem acum o singură mare certitudine, suntem toți în această poveste. Nu avem o hartă care să ne ghideze, nu avem o hartă universală valabilă care să anuleze îngrijorarea sau confuzia fiecăruia dintre noi.

Avem însă un ceva după care plângeam pînă acum 3 (trei) săptămâni, un ceva a cărui lipsă aducea multă frustrare în viețile noastre bune și ocupate. Acel ceva era ”mai mult timp pentru...”. Pentru fiecare dintre noi însă, asta înseamnă ceva diferit. Pentru unii va fi mai mult timp pentru familie, copii sau prieteni iubiți. Pentru alții mai mult timp pentru prietenii vechi, care nu băteau însă urgențele zilei. Unii au fantezii cu o rutină a curățeniei, care să o facă invidioasă chiar și pe Marie Kondo. Unii au rămas în urmă cu cititul, cu proiectele personale, cu îngrijirea personală, cu sportul sau cu gătitul.

Foarte mulți dintre noi tânjeam după o viață obișnuită, trăită într-un ritm mai lent. Avem timp acum. ”Bine... veți spune, dar într-o săptămână am bifat tot. Am bifat toate acestea.”

Este important acum să ne îndepărtăm de paradigma bifatului și să încercăm să transformăm obișnuitul într-o rutină pe care să o onorăm zi de zi.  Avem nevoie zi de zi să mâncăm și să ne bucurăm de gusturi.  Avem nevoie zi de zi să stăm alături de oamni iubiți din viața noastră.

Corpul nostru are nevoie zi de zi de un duș relaxant, de o îngrijire binefăcătoare și de un strop de parfum. Sunt în primul rând pentru noi. Nu doar pentru alții, nu doar pentru birouri, nu doar pentru spațiul de dincolo de ușa casei.

Mintea noastră are nevoie zi de zi de hrană, că e vorba de o carte, de un episod de meditație sau de un strop de rugăciune, fiecare știe ce e mai bine pentru sine.

Sufletul nostru are nevoie zi de zi de răsfăț. Poate fi în formă de ciocolată, poate fi în formă de Netflix sau poate fie un board-game cu copiii.

Important este să fie.

Avem nevoie de asemenea să fim informați. Limita este însă foarte importantă. Și CE-ul, și CÂT-ul și CUM-ul au nevoie de limită. Dacă ați face un experiment, ați putea constata că numărul de mesaje relevante care ne rămân după 8 ore de consum de știri este același, dar extras din 30 min atent alocate unei surse valide. În rest este doar o repetare panicardă și catastrofică a aceluiași conținut.

Dați fiecărei zile o agendă și un scop. Este singura modalitate prin care ne vom recâștiga controlul asupra propriilor noastre vieți, într-o perioadă în care nimic nu pare să mai aibă sens. Doar așa vom reduce puțin din anxietate și vom sta departe de depresie.

Ajutați mintea să digere doar proiectele lui ACUM, ca să nu fugă neputincioasă în scenarii de viitor, pe implementarea cărora avem control minimal. Acceptați că veți trăi zilnic momente de frică (dar că acest lucru nu este neaparat necesar), de tristețe, de confuzie și de îngrijorare, de panică poate. Ar fi absurd să fie altfel, trăim într-o situație nouă, departe de a fi plăcută. Toate aceste emoții sunt grele, sunt copleșitoare, însă ne sunt date pentru a ne mobiliza și pentru a supraviețui.

Avem nevoie să construim acasă o rutină de zi cu zi, care să dea minții noastre ordine, sufletului nostru liniște și-un strop de plăcere și corpului nostru curățenie și sănătate.

Articol de Diana Stănculeanu


Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Afirmații pozitive: Accept schimbarea

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Accept schimbarea în viața mea și mă adaptez cu mult curaj și ușurință. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Afirmații pozitive: Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit.

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Parabola "INELUL"

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...