Treceți la conținutul principal

Acum avem timp...


Suntem deja în a 3-a săptămână în care viața noastră se reașează conform unui scenariu, care pentru mulți dintre noi a adus confuzie, panică, îngrijorare și dificultăți. Avem griji legate de siguranța noastră și a oamenilor dragi nouă, avem griji legate de supraviețuirea economică. Probabil mulți dintre noi se întreabă cum va arăta viața noastră după COVID...

Avem acum o singură mare certitudine, suntem toți în această poveste. Nu avem o hartă care să ne ghideze, nu avem o hartă universală valabilă care să anuleze îngrijorarea sau confuzia fiecăruia dintre noi.

Avem însă un ceva după care plângeam pînă acum 3 (trei) săptămâni, un ceva a cărui lipsă aducea multă frustrare în viețile noastre bune și ocupate. Acel ceva era ”mai mult timp pentru...”. Pentru fiecare dintre noi însă, asta înseamnă ceva diferit. Pentru unii va fi mai mult timp pentru familie, copii sau prieteni iubiți. Pentru alții mai mult timp pentru prietenii vechi, care nu băteau însă urgențele zilei. Unii au fantezii cu o rutină a curățeniei, care să o facă invidioasă chiar și pe Marie Kondo. Unii au rămas în urmă cu cititul, cu proiectele personale, cu îngrijirea personală, cu sportul sau cu gătitul.

Foarte mulți dintre noi tânjeam după o viață obișnuită, trăită într-un ritm mai lent. Avem timp acum. ”Bine... veți spune, dar într-o săptămână am bifat tot. Am bifat toate acestea.”

Este important acum să ne îndepărtăm de paradigma bifatului și să încercăm să transformăm obișnuitul într-o rutină pe care să o onorăm zi de zi.  Avem nevoie zi de zi să mâncăm și să ne bucurăm de gusturi.  Avem nevoie zi de zi să stăm alături de oamni iubiți din viața noastră.

Corpul nostru are nevoie zi de zi de un duș relaxant, de o îngrijire binefăcătoare și de un strop de parfum. Sunt în primul rând pentru noi. Nu doar pentru alții, nu doar pentru birouri, nu doar pentru spațiul de dincolo de ușa casei.

Mintea noastră are nevoie zi de zi de hrană, că e vorba de o carte, de un episod de meditație sau de un strop de rugăciune, fiecare știe ce e mai bine pentru sine.

Sufletul nostru are nevoie zi de zi de răsfăț. Poate fi în formă de ciocolată, poate fi în formă de Netflix sau poate fie un board-game cu copiii.

Important este să fie.

Avem nevoie de asemenea să fim informați. Limita este însă foarte importantă. Și CE-ul, și CÂT-ul și CUM-ul au nevoie de limită. Dacă ați face un experiment, ați putea constata că numărul de mesaje relevante care ne rămân după 8 ore de consum de știri este același, dar extras din 30 min atent alocate unei surse valide. În rest este doar o repetare panicardă și catastrofică a aceluiași conținut.

Dați fiecărei zile o agendă și un scop. Este singura modalitate prin care ne vom recâștiga controlul asupra propriilor noastre vieți, într-o perioadă în care nimic nu pare să mai aibă sens. Doar așa vom reduce puțin din anxietate și vom sta departe de depresie.

Ajutați mintea să digere doar proiectele lui ACUM, ca să nu fugă neputincioasă în scenarii de viitor, pe implementarea cărora avem control minimal. Acceptați că veți trăi zilnic momente de frică (dar că acest lucru nu este neaparat necesar), de tristețe, de confuzie și de îngrijorare, de panică poate. Ar fi absurd să fie altfel, trăim într-o situație nouă, departe de a fi plăcută. Toate aceste emoții sunt grele, sunt copleșitoare, însă ne sunt date pentru a ne mobiliza și pentru a supraviețui.

Avem nevoie să construim acasă o rutină de zi cu zi, care să dea minții noastre ordine, sufletului nostru liniște și-un strop de plăcere și corpului nostru curățenie și sănătate.

Articol de Diana Stănculeanu


Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...