de Kahlil Gibran
Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorinței vieții pentru sine.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Și, deși sunt cu voi, nu vă aparțin vouă.
Le puteți da dragostea voastră, nu și gândurile voastre.
Căci ei au propriile gânduri.
Le puteți găzdui trupul, dar nu și sufletul,
Căci sufletele lor locuiesc în casa de mâine, pe care voi nu
o puteți vizita, nici măcar în visele voastre.
Vă puteți strădui să fiți ca ei, dar nu căutați să-i faceți
să fie ca voi.
Căci viața nu se întoarce înapoi, nici nu adăstează în ziua
de ieri.
Voi sunteți arcul prin care copiii voștri, ca niște săgeți
vii, sunt trimiși spre înainte.
Arcașul vede ținta de pe calea infinitului și vă încordează
cu puterea Lui, astfel încât săgețile Lui să zboare iute și departe.
Lăsați-vă cu bucurie încordați de mâna Arcașului!
Întrucât El nu iubește doar săgeata ce zboară, ci și arcul,
căci îi dă stabilitate.
[photo]
Comentarii
Trimiteți un comentariu