Treceți la conținutul principal

Biologia stresului


Corpul uman este asemenea unui întrerupător ON/ OFF - deschis/ închis - este fie într-o stare de iubire, fie într-o stare de frică (indiferent de sentimentele specifice în care se traduce aceasta). Nu poate fi în ambele stări în același timp. Când suntem în starea de iubire, corpul este relaxat și se concentrează pe creștere, vindecare, regenerare. Sistemul imunitar este în funcțiune și lucrează la parametri optimi.

Când suntem în starea de frică, corpul este în ”fight or flight” - luptă sau fugi -, sângele este redirecționat de la creier către extremități (deci implicit nu mai gândim clar), pentru a ne putea lupta sau pentru a fugi de un pericol iminent. Însă atunci când ne este frică (când suntem stresați), sistemul imunitar nu mai funcționează, pentru că supraviețuirea devine o prioritate în favoarea creșterii, regenerării, vindecării. Așa că... sistemul imunitar nemaifiind în funcțiune, sunt șanse mult mai mari să ne îmbolnăvim, pentru că nu mai are cine să se lupte cu virușii și orice alți agenți patogeni... Și exact asta se întâmplă în acest moment. Sistemul imunitar ne este slăbit de panică, îngrijorare sau furie, aflându-se în stare de stres 24/24 h, iar noi suntem mult mai predispusi la îmbolnăviri. (Și se poate să mă înșel, dar cineva are de profitat de pe urma aceastei situații.)


Ce putem face?

Putem să rămânem calmi și să nu cedăm în fața fricii și isteriei create. Iar asta nu este întotdeauna ușor. Dar așa cum panica ne afectează pe noi toți, dacă nu suntem atenți, la fel se întâmplă și cu starea de liniște și calm. Aceasta are efect asupra celor din jurul nostru, indiferent dacă ne dăm seama sau nu de acest lucru. Iar în acest moment avem nevoie de fiecare insuliță de liniște și calm.


Cum facem asta?

1.       Primul lucru care îmi vine în minte este prin rugăciune (în felul meu, nu am nevoie de un loc special, nu trebuie să spun lucruri extraordinare, doar trebuie să simt din toată inima). Tu optează pentru ce ți se potrivește: citești rugăciuni, te rogi cu propriile cuvinte sau poate preferi să meditezi... S-au format deja grupuri de rugăciune și de meditație, atât la noi cât și în întreaga lume (e binecunoscut faptul că puterea rugăciunii/ meditației este cu atât mai mare, cu cât numărul de persoane este mai mare).


















2.       Altă sugestie poate fi să ne concentrăm pe actele de compasiune/ bunătate pe care oamenii le fac în astfel de momente dificile și să încercăm eventual să facem și noi mici acte de bunătate (niciunul nu este prea mic). De exemplu, poți să îți ajuți vecina de 65 de ani care nu mai are voie să iasă din casă, sau poți să suni un prieten cu care nu ai mai vorbit de mult sau să încerci să aduci liniște cuiva speriat de toată situația asta.

3.        Putem să râdem (de preferat cu motiv... 😊), fiind bine cunoscut faptul că râsul este cel mai bun medicament, deoarece stimulează sistemul imunitar. (Adu-ți aminte de  ce anume te amuza în copilărie: să fie filme cu Stam și Bran? Sau poate desenele cu Tom și Jerry? Sau poate îți plac filmulețele cu pisici amuzante... Lista cu siguranță nu se oprește aici. Folosește-te de aceste resurse ca sa îți schimbi starea de spirit.)

4.        Ne putem dedica unor activități care ne pasionează sau ne aduc bucurie. Aici lista este nesfârșită, pentru că fiecare este diferit și preferă lucruri diferite. Amintește-ți de acele mici proiecte pe care le-ai tot amânat din lipsă de timp. Acum ai timp pentru ele.


Marea problemă ar putea fi faptul că multora dintre noi le este teamă să stea singuri pentru mai mult timp, pentru că s-au obișnuit, de prea multă vreme, să le facă altcineva programul: școala, serviciul, activitățile copiilor, etc. Cred mai simplă metodă pentru a liniști sistemul nervos este să respirăm din ce în ce mai lent (numărăm 1-2-3-4 pe inspirație, 1-2-3-4-5-6-7-8 pe expirație), iar EFT (Emotional Freedom Technique) ne ajută să ne și eliberăm de bagajul emoțional pe care-l purtăm după noi de prea multă vreme.

Mai multe detalii despre această tehnică simplă și la îndemâna oricui, găsiți pe site-ul Nicoletei Nistor: www.eftforyou.ro
Iar cunoscătorilor de limbă engleză îi recomand cu mare drag și pe Nick Ortner și pe Brad Yates.

Dacă puneți în practică măcar ceva din cele de mai sus, cu siguranță vă vor fi și de folos.


Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...