Treceți la conținutul principal

Biologia stresului


Corpul uman este asemenea unui întrerupător ON/ OFF - deschis/ închis - este fie într-o stare de iubire, fie într-o stare de frică (indiferent de sentimentele specifice în care se traduce aceasta). Nu poate fi în ambele stări în același timp. Când suntem în starea de iubire, corpul este relaxat și se concentrează pe creștere, vindecare, regenerare. Sistemul imunitar este în funcțiune și lucrează la parametri optimi.

Când suntem în starea de frică, corpul este în ”fight or flight” - luptă sau fugi -, sângele este redirecționat de la creier către extremități (deci implicit nu mai gândim clar), pentru a ne putea lupta sau pentru a fugi de un pericol iminent. Însă atunci când ne este frică (când suntem stresați), sistemul imunitar nu mai funcționează, pentru că supraviețuirea devine o prioritate în favoarea creșterii, regenerării, vindecării. Așa că... sistemul imunitar nemaifiind în funcțiune, sunt șanse mult mai mari să ne îmbolnăvim, pentru că nu mai are cine să se lupte cu virușii și orice alți agenți patogeni... Și exact asta se întâmplă în acest moment. Sistemul imunitar ne este slăbit de panică, îngrijorare sau furie, aflându-se în stare de stres 24/24 h, iar noi suntem mult mai predispusi la îmbolnăviri. (Și se poate să mă înșel, dar cineva are de profitat de pe urma aceastei situații.)


Ce putem face?

Putem să rămânem calmi și să nu cedăm în fața fricii și isteriei create. Iar asta nu este întotdeauna ușor. Dar așa cum panica ne afectează pe noi toți, dacă nu suntem atenți, la fel se întâmplă și cu starea de liniște și calm. Aceasta are efect asupra celor din jurul nostru, indiferent dacă ne dăm seama sau nu de acest lucru. Iar în acest moment avem nevoie de fiecare insuliță de liniște și calm.


Cum facem asta?

1.       Primul lucru care îmi vine în minte este prin rugăciune (în felul meu, nu am nevoie de un loc special, nu trebuie să spun lucruri extraordinare, doar trebuie să simt din toată inima). Tu optează pentru ce ți se potrivește: citești rugăciuni, te rogi cu propriile cuvinte sau poate preferi să meditezi... S-au format deja grupuri de rugăciune și de meditație, atât la noi cât și în întreaga lume (e binecunoscut faptul că puterea rugăciunii/ meditației este cu atât mai mare, cu cât numărul de persoane este mai mare).


















2.       Altă sugestie poate fi să ne concentrăm pe actele de compasiune/ bunătate pe care oamenii le fac în astfel de momente dificile și să încercăm eventual să facem și noi mici acte de bunătate (niciunul nu este prea mic). De exemplu, poți să îți ajuți vecina de 65 de ani care nu mai are voie să iasă din casă, sau poți să suni un prieten cu care nu ai mai vorbit de mult sau să încerci să aduci liniște cuiva speriat de toată situația asta.

3.        Putem să râdem (de preferat cu motiv... 😊), fiind bine cunoscut faptul că râsul este cel mai bun medicament, deoarece stimulează sistemul imunitar. (Adu-ți aminte de  ce anume te amuza în copilărie: să fie filme cu Stam și Bran? Sau poate desenele cu Tom și Jerry? Sau poate îți plac filmulețele cu pisici amuzante... Lista cu siguranță nu se oprește aici. Folosește-te de aceste resurse ca sa îți schimbi starea de spirit.)

4.        Ne putem dedica unor activități care ne pasionează sau ne aduc bucurie. Aici lista este nesfârșită, pentru că fiecare este diferit și preferă lucruri diferite. Amintește-ți de acele mici proiecte pe care le-ai tot amânat din lipsă de timp. Acum ai timp pentru ele.


Marea problemă ar putea fi faptul că multora dintre noi le este teamă să stea singuri pentru mai mult timp, pentru că s-au obișnuit, de prea multă vreme, să le facă altcineva programul: școala, serviciul, activitățile copiilor, etc. Cred mai simplă metodă pentru a liniști sistemul nervos este să respirăm din ce în ce mai lent (numărăm 1-2-3-4 pe inspirație, 1-2-3-4-5-6-7-8 pe expirație), iar EFT (Emotional Freedom Technique) ne ajută să ne și eliberăm de bagajul emoțional pe care-l purtăm după noi de prea multă vreme.

Mai multe detalii despre această tehnică simplă și la îndemâna oricui, găsiți pe site-ul Nicoletei Nistor: www.eftforyou.ro
Iar cunoscătorilor de limbă engleză îi recomand cu mare drag și pe Nick Ortner și pe Brad Yates.

Dacă puneți în practică măcar ceva din cele de mai sus, cu siguranță vă vor fi și de folos.


Sursă: [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...