Armonie vs. Echilibru

- Despre ce este articolul? mă întreabă Theona curioasă.

- Despre armonie, îi răspund eu cu entuziasm.

- Ce ”interesant”... adaugă ea cu ironie în glas.

La care îi explic că dacă pe mine nu mă interesa acest subiect, acum nu aveam viața liniștită și armonioasă pe care o apreciem atât de mult amândouă și pentru care suntem atât de recunoscătoare. 

Da... imaginează-ți copil de 8 ani, care se bucură și mulțumește pentru liniștea și bucuria din viața ei (oricât de surprinzător ar putea să sune asta!). Acest fapt și micile obiceiuri pe care ni le-am creat, determină printre altele, și nivelul de calm din viața noastră, în ciuda ”furtunii” în care ne aflăm cu toții în acest moment, și care inevitabil ne afectează și pe noi.

Însă tocmai în aceste momente ”tulburi” se demonstrează mai mult ca oricând că eforturile pe care le-ai făcut tu cu tine și munca interioară se merită pe deplin. Iar faptul că te ancorezi în tine și în Dumnezeu (nu în exterior, nu în ceilalți) este cel mai important punct de sprijin pe care-l poți avea, cel mai stabil, singurul asupra căruia poți avea control (pentru că toate celelalte sunt variabile, nu știi niciodată ce se poate întâmpla). Nimic nu mai este sigur în ziua de azi, în ciuda faptului că ne încăpățânăm să credem asta și ne agățăm de obiceiuri și credințe învechite.

Însă ideea acestui articol nu mi-a venit acum, ci în urmă cu un an, când eram foarte supărată pentru că de-abia ajunsesem într-un punct de echilibru în viața mea, când dintr-o dată și fără preaviz totul s-a întors cu susul în jos. Eram revoltată și supărată. Totul se întâmplase exact când mă așteptam mai puțin, în momentul în care ajunsesem la acel moment de liniște mult așteptat.

Schimbările se produc mai rapid ca niciodată

Noi încă mai trăim cu impresia că punem lucrurile în ordine și de acolo nu mai avem nimic de făcut (de exemplu am terminat școala, și nu mai avem nimic de învățat... ne angajăm undeva și sperăm să ne prindă pensia acolo...)  Însă lucrurile nu stau așa, nu mai este ca pe vremea părinților noștri, iar schimbările se produc mai rapid ca niciodată (cel mai banal exemplu fiind telefoanele noastre mobile, care de-abia apăruseră pe la noi în anul 2000, iar acum mai e puțin și fac și de mâncare...) 

Noi încă mai căutăm stabilitate, echilibru, dar nici nu ajungem bine în acel punct, că lucrurile deja se pun în mișcare și încep să se schimbe din nou. Nu mai există acel respiro... acea perioadă în care te poți bucura pentru o vreme de ceea ce ai făcut/ realizat... pentru că un nou ciclu de schimbare începe aproape instantaneu.

De-abia din cauza evenimentelor și mai ales a frustrărilor de anul trecut am reușit să înțeleg cu adevărat ce voia să spună Gregg Braden la conferința la care fusesem nu cu mult timp în urmă, și anume că e de preferat să fim în căutarea nu a echilibrului, ci a armoniei. Sinceră să fiu, eu puneam semnul egal între cele două, dar mi-am dat seama că nu este așa.

Ce este echilibrul?

Starea de echilibru de fapt se referă la un punct terminus spre care tindem, la care aspirăm, unde să putem sta o vreme și să ne bucurăm de ”locul” unde ne aflăm. Însă acest punct terminus reprezintă în același timp punctul unui nou început, început care nu mai zăbovește așa cum se întâmpla acum 10-20 de ani, ci o ia imediat din loc.

Dar armonia?

Armonia, pe de altă parte, înseamnă să învățăm să trăim viața așa cum este ea (cu bune și cu rele), nu așa cum credem noi că ar trebui să fie, iar din cauză că nu este așa cum vrem noi, de cele mai multe ori devenim nemulțumiți, frustrați, supărați, victime ale unui destin nemilos. Dar nu trebuie să fie așa.

Se poate și altfel... (numai că trebuie să facem ceva pentru asta)

Armonia se referă la capacitatea noastră de a face față la orice situație care apare în viață, fără să ne enervăm, fără să ne supărăm sau să o luăm razna. Înseamnă să gestionăm momentele de haos fără să ne simțim copleșiți, fără să ne panicăm, fără să ridicăm pumnul spre cer revoltați că ni se întâmplă nouă toate...

Armonia înseamnă tenacitate, încredere, anduranță, reziliență, răbdare, compasiune. Înseamnă să-ți creezi un ritm al tău, iar atunci când viața vine și te ia pe sus, val-vârtej, în ciuda ”surprizei” de moment, să știi că nu asta e viața ta, că nu ăsta e ritmul tău, iar micile obiceiuri și rutine pe care ți le-ai creat, să te ajute și să-ți aducă un sentiment de liniște, de siguranță. 

Și tocmai pentru că nu mai există nici un fel de siguranță în lumea exterioară, trebuie să ne cultivăm această liniște și încredere în interior.

Sursă: [photo]