Treceți la conținutul principal

Dai mai departe copiilor ceea ce nu ai vindecat la tine

 

Suntem tare mândre când ne ”sacrificăm” pentru copiii noștri. Dar acum, pe bune, ce facem noi cu adevărat pentru ei?... Pentru că de cele mai multe ori nu avem timp nici pentru ei, nici pentru noi, în ritmul alert în care trece viața: cu serviciu, școală, mulțimea de activități extrașcolare din timpul săptămânii și întâlnirile cu prietenii sau evenimentele pe care ne dorim să nu le ratăm în weekend. Totul este o fugă continuă, cu o listă nesfârșită de lucruri pe care dorim și ne străduim să le facem.

Un proverb african spune că este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, iar în ziua de azi, de-abia mai avem timp să-i vedem la ochi, să-i ascultăm pe îndelete este deja un super-bonus. Avem grijă să bifăm toate lucrurile care sunt de făcut, verificăm carnetul de note să vedem dacă se încadrează în parametrii stabiliți (de noi?...), ne străduim să-i ducem la toate activitățile posibile, să exceleze copilu’ la toate și să fie cel mai bun, deși nu întotdeauna ne consultăm și cu el, să vedem dacă e și el de acord (pentru că întotdeauna știm noi ”mai bine”). Mulți părinți își doreasc să reușească măcar copilul ceea ce nu au reușit ei. Își doresc să acopere copilul golul din sufletul lor și de multe ori nici măcar nu-și dau seama că ”insuficiența” nu este la copil, ci este la ei, la părinți, și implicit i-o cultivă. Pentru că ceea ce nu vindecăm la noi, dăm mai departe. 


{Mai citește o dată: Ceea ce nu vindeci la tine, dai mai departe copiilor tăi!}


Îți spui că cel mai important este copilul... că tu nu contezi... el să fie bine. Ghici, ce o să preia copilul de la tine: dorința ta de bine pentru el sau faptul că tu nu contezi?!...

Fă un exercițiu și observă unde ai probleme în relaționarea cu copilul tău și ce te supără la el. Dacă ești sinceră cu tine însăți ai să observi că acestea de fapt sunt defectele tale (defectele părinților, în genere), asta în cazul fericit când acesta nu stă toată ziua în grija altcuiva, moment în care preia din comportamentul și obiceiurile acelor persoane. Dacă ești în continuare sinceră cu tine, vei observa că un comportament nedorit, îl schimbi prin puterea propriului exemplu (atunci când petreceți timp împreună, căci altfel e mai complicat...). 

Însă noi nu avem timp pentru noi, iar să ne schimbăm pe noi e deja prea mult. Știm că problemele de cele mai multe ori sunt... la alții 😊 (nu la noi). Și unii speră o viață întreagă să se schimbe cei din jurul lor pentru a putea fi ei fericiți. (Iar asta nu e o poveste cu happy-end.) Pentru că singurul lucru asupra căruia ai control este propria persoană, cu mintea și corpul din dotare. Atât! Dacă nu ești dispusă să faci o schimbare la tine, ceea ce ai citit până în acest punct este o pierdere de timp, pentru că de informații este plin internetul, iar la teorie suntem buni toți. 


Să te iubești pe tine este egoist, să ai grijă de tine este imposibil, iar să te schimbi este cel mult dezirabil. Și totuși TOTUL ÎNCEPE CU TINE! Da, ești buricu’ pământului 😊. În viața ta! 

Cineva spunea că în loc să-i cumperi copilului toate lucrurile pe care tu nu le-ai avut, mai bine îl înveți toate lucrurile pe care tu nu le-ai știut. Copiii au nevoie de noi (nu de lucruri)! Au nevoie de exemplul nostru, au nevoie să vadă că suntem bine și ne simțim bine în pielea noastră, pentru că asta îi face să se simtă în siguranță și le dă încredere în ei înșiși. Da, încrederea noastră le dă încredere lor! Cum spuneam mai devreme ei urmează exemplul pe care îl văd la noi, nu ceea ce le spunem noi. 

În momentul în care ne vindecăm pe noi, îi vindecăm și pe ei. Și nu-i împovărăm cu ”rănile” și așteptările noastre. Iar iubirea de sine este cel mai simplu mod în care putem face asta. (Atenție: Simplu nu înseamnă și ușor.) Pentru că atunci când ne iubim și ne acceptăm așa cum suntem, în momentul în care ne iertăm pentru tot ceea ce am făcut sau ce nu am făcut, începem să facem pace cu noi înșine, iar asta se vede și se simte. Îți crește gradul de încredere. Începi să faci alegeri care te onorează. Nu îi mai lași pe alții să profite de bunătatea sau nesiguranța ta. Nu te mai pui pe ultimul loc. Începi să găsești soluții.

Probabil nici nu te-ai gândit la asta, dar iubirea de sine este darul pe care îl poți face sufletului tău și pe care îl lași moștenire copiilor tăi.


P.S. - Dacă vrei să afli cum poți să ajungi la iubirea de sine fără să fii egoistă, înscrie-te  GRATUIT la minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine”, la link-ul: www.elenamocanasu.ro








Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Fericirea se învață

DA! Fericirea se învață! Pentru că fericirea ta este o stare de spirit care ține doar de tine, nu de circumstanțele exterioare. În acest seminar vom vorbi despre convingeri și credințe limitative, despre alegeri, despre optimism, despre compasiune și autocompasiune, despre iubirea de sine, despre critică și auto-critică (critica din partea celorlați și critica de sine), despre iertare. Practic vom conștientiza o parte din obstacolele care stau în calea fericirii noastre și vom învăța cum să le depășim. Ce câștigi dacă vii la acest seminar? - O altă perspectivă asupra lucrurilor și o nouă viziune asupra vieții tale. Ce pierzi daca nu vii la acest seminar? - O șansă de a-ți face viața mai frumoasă. Cui nu-i recomand acest seminar? - Celor care au impresia ca schimbările se fac bătând din palme și care se așteaptă să primească o listă scurtă cu ”soluțiile” fericirii care să nu presupună nici un efort personal. Cui îi recomand acest seminar? - Celor ca...

Dumnezeu te-a creat perfect.

Mintea noastră este plină de cunoștințe, dar cum ne folosim noi de ele? Cum ne folosim de cuvinte pentru a ne descrie pe noi înșine? Atunci când te privești în oglindă, îți place ceea ce vezi, sau te judeci, pentru a-ți spune singur tot felul de minciuni? Este oare adevărat că ești prea scund sau prea înalt, prea gras sau prea slab? Este oare adevărat că nu ești frumos? Este oare adevărat că nu ești absolut perfect așa cum ești? Sunt atâtea judecăți critice la care te supui s ingur... Dar o judecată nu este altceva decât o opinie,  un punct de vedere pe care nu îl aveai atunci când te-ai născut. Tot ceea ce gândești și ce crezi reprezintă o cunoaștere învățată. Tu ai învățat o sumedenie de opinii de la părinții și frații tăi, de la profesori, de la prieteni și de la societate, în general. Toți aceștia ți-au transmis nenumărate imagini despre felul cum ar trebui să fii, despre ceea ce ar trebui să faci sau să nu faci, despre cel care ar trebui să fii. La ora actuală, ai aj...

Imaginează-ți...

  ”Imaginează-ţi că trăieşti o viaţă complet diferită, în care eşti liber să fii cel care eşti tu cu adevărat, că nu mai trebuie să îţi guvernezi viaţa în funcţie de ceea ce gândesc despre tine ceilalţi oameni. Imaginează-ţi că îţi poţi trăi viaţa fără a te judeca singur şi fără a-i judeca pe ceilalţi oameni, dar şi fără teama de a fi judecat, că te accepţi în totalitate aşa cum eşti şi că îi accepţi pe toţi ceilalţi aşa cum sunt. Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu cunoşti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalţi oameni, că te respecţi pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi, şi că aceştia te respectă la rândul lor. Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu te temi să te manifeşti aşa cum doreşti sau să îţi asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieţii, că trăieşti fără teamă, fără să simţi vinovăţia, ruşinea sau regretele. Imaginează-ţi că te iubeşti necondiţionat aşa cum eşti, că îţi iubeşti necondiţionat corpul şi emoţiile, exact aşa cum sunt. Imaginează-ţi...