Treceți la conținutul principal

Un copil își dorește ca mama lui să fie fericită


Astăzi am pentru tine o întrebare pe cât de importantă, pe atât de neluată în seamnă în vârtejul zilelor prea încărcate, care marchează cu atât mai mult începutul anului școlar.
Te-ai gândit vreodată că ceea ce nu vindeci la tine, dai mai departe copiilor tăi?

De prea multe ori nu avem timp să ne punem astfel de întrebări sau să reflectăm la ele, luați de valul multitudinii de lucuri pe care le avem în fiecare zi, aspirați într-un vârtej perpetuu cu ”lucruri de făcut”. Și totuși acesta este tristul adevăr:

Dăm mai departe copiilor noștri ceea ce nu am vindecat la noi.

Adesea ne punem pe ultimul loc, uităm de noi, și spunem că facem totul pentru ei, fără să luăm în considerare că cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru ei este să fim bine cu noi, să fim sănătoși, să avem încredere în noi înșine și în ei, să petrecum timp de calitate împreună, să-i învățăm tot ceea ce noi nu am știut. De multe ori am vrea să le luăm povara de pe umeri, ne-am dori să o putem duce noi în locul lor, ceea ce chiar ne determină să-i cocoloșim uneori excesiv (fapt ce le aduce mai degrabă un deserviciu, pentru că de mule ori dă naștere la viitori adulți inadaptați și aroganți, obișnuiți să li se facă toate poftele). Însă ei nu au nevoie ca noi să le cărăm ”poverile” fizice. Au nevoie să ne purtăm și să ne vindecăm noi ”poverile” emoționale, astfel încât ei să poată duce o viață armonioasă și împlinită.

Dintr-un interviu pe care l-am urmărit mai demult, mi-a rămas întipărită în minte întrebarea: ”Ce crezi că-și dorește cel mai mult un copil de la mama lui?”. Noi avem impresia că ai noștri copii își doresc mame perfecte, dar interlocutoarea avea dreptate când a răspuns:
- Cel mai mult un copil își dorește ca mama lui să fie fericită!

Atunci când mama este fericită și copilul său va fi fericit. Pentru că atunci când noi suntem bine și copiii noștri sunt bine.

Nici nu ne dăm seama, dar povara cea mai grea a copiilor este viața netrăită a părinților, nefericirile, frustrările, neîmplinirile și suferințele lor.

Dacă te întrebi ce poți face în legătură cu asta, eu aș răspunde: Să te iubești mai mult! Să te iubești și pe tine! Să ai grijă și de tine!

Da, este întotdeauna mai ușor de spus decât de făcut, și tocmai de aceea am creat minicursul gratuit Evoluție prin iubirea de sine prin care îmi doresc să te ajut și să te conving să te iubești și pe tine. Am făcut acest minicurs cât mai simplu și mai ușor posibil, de aceea exercițiile sunt foarte scurte și ușor de implementat. Nu durează mai mult de 2 minute pe zi. Te poți înscrie aicihttps://elenamocanasu.ro/minicurs-gratuit-iubire-de-sine.

Iubește-te și pe tine! Fă-o pentru copilul tău!





P.S. - Dă share mai departe, s-ar putea să-i fie de folos și altcuiva.

P.P.S. – Dacă nu ai făcut-o încă, te poți înscrie gratuit în comunitatea ”Evoluție prin iubire de sine”, accesând link-ul: www.facebook.com/groups/evolutiepriniubire



Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Fericirea se învață

DA! Fericirea se învață! Pentru că fericirea ta este o stare de spirit care ține doar de tine, nu de circumstanțele exterioare. În acest seminar vom vorbi despre convingeri și credințe limitative, despre alegeri, despre optimism, despre compasiune și autocompasiune, despre iubirea de sine, despre critică și auto-critică (critica din partea celorlați și critica de sine), despre iertare. Practic vom conștientiza o parte din obstacolele care stau în calea fericirii noastre și vom învăța cum să le depășim. Ce câștigi dacă vii la acest seminar? - O altă perspectivă asupra lucrurilor și o nouă viziune asupra vieții tale. Ce pierzi daca nu vii la acest seminar? - O șansă de a-ți face viața mai frumoasă. Cui nu-i recomand acest seminar? - Celor care au impresia ca schimbările se fac bătând din palme și care se așteaptă să primească o listă scurtă cu ”soluțiile” fericirii care să nu presupună nici un efort personal. Cui îi recomand acest seminar? - Celor ca...

Dumnezeu te-a creat perfect.

Mintea noastră este plină de cunoștințe, dar cum ne folosim noi de ele? Cum ne folosim de cuvinte pentru a ne descrie pe noi înșine? Atunci când te privești în oglindă, îți place ceea ce vezi, sau te judeci, pentru a-ți spune singur tot felul de minciuni? Este oare adevărat că ești prea scund sau prea înalt, prea gras sau prea slab? Este oare adevărat că nu ești frumos? Este oare adevărat că nu ești absolut perfect așa cum ești? Sunt atâtea judecăți critice la care te supui s ingur... Dar o judecată nu este altceva decât o opinie,  un punct de vedere pe care nu îl aveai atunci când te-ai născut. Tot ceea ce gândești și ce crezi reprezintă o cunoaștere învățată. Tu ai învățat o sumedenie de opinii de la părinții și frații tăi, de la profesori, de la prieteni și de la societate, în general. Toți aceștia ți-au transmis nenumărate imagini despre felul cum ar trebui să fii, despre ceea ce ar trebui să faci sau să nu faci, despre cel care ar trebui să fii. La ora actuală, ai aj...

Imaginează-ți...

  ”Imaginează-ţi că trăieşti o viaţă complet diferită, în care eşti liber să fii cel care eşti tu cu adevărat, că nu mai trebuie să îţi guvernezi viaţa în funcţie de ceea ce gândesc despre tine ceilalţi oameni. Imaginează-ţi că îţi poţi trăi viaţa fără a te judeca singur şi fără a-i judeca pe ceilalţi oameni, dar şi fără teama de a fi judecat, că te accepţi în totalitate aşa cum eşti şi că îi accepţi pe toţi ceilalţi aşa cum sunt. Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu cunoşti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalţi oameni, că te respecţi pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi, şi că aceştia te respectă la rândul lor. Imaginează-ţi că duci o viaţă în care nu te temi să te manifeşti aşa cum doreşti sau să îţi asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieţii, că trăieşti fără teamă, fără să simţi vinovăţia, ruşinea sau regretele. Imaginează-ţi că te iubeşti necondiţionat aşa cum eşti, că îţi iubeşti necondiţionat corpul şi emoţiile, exact aşa cum sunt. Imaginează-ţi...