Treceți la conținutul principal

Puterea simbolurilor - Semnul crucii


Voi începe  acest articol cu o mențiune:
Fiecare își ia ce-i trebuie. Informațiile de mai jos sunt menite să te ghideze, nu să te streseze. 
Calea și-o găsește fiecare!


Crucea - simbolul creștinătății

Crucea ne vorbește despre potențialul multilateral perfect pe care îl posedă ființa umană, fiind cel mai răspândit simbol religios. Formată dintr-o linie orizontală și una verticală, crucea unifică tendințele fundamentale de evoluție ale umanității, cea spre expansiune și acumulare cantitativă de pe orizontală cu cea de înălțare spre Divinitate și transcendență. Mai veche decât creștinismul însuși, crucea a fost folosită în aproape toate religiile străvechi, fiind găsită în multe relicve ale culturilor preistorice. A fost folosită în combinație cu alte figuri geometrice de bază printre care cel mai important este cercul.


Creștinismul a încărcat și îmbogățit foarte mult simbolismul crucii, astfel, crucea simbolizează atât sacrificiul hristic, cât și mântuirea umanității. Crucea împarte planul în patru, simbolizând punctele cardinale, separarea, dar și unificarea lor în centru.



Scurt istoric
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). 

Știm însă cu siguranță că el a fost preluat ca simbol al divinității odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) poate fi văzută adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieții veșnice.

„Aproape în toată lumea antică au fost găsite diferite obiecte care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme și care datau din perioade mult mai vechi decât era creștină. India, Siria, Persia și Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.”


 Semnul crucii este asociat cu Lumina

Chiar dacă crucea este cel mai cunoscut simbol al creștinismului, există multe varietăți de cruci găsite în întreaga lume creștină. De exemplu, crucea folosită în Ortodoxia răsăriteană este distinctă de crucifixul romano-catolic (o cruce care include o reprezentare a trupului lui Isus pe ea). De-a lungul timpului, crucea (în forma sa de crucifix) a devenit simbolul Bisericii Romano-Catolice.
În teologia creștină, crucea simbolizează dragostea ca sacrificiu de sine (agape - în limba greacă).

Axa verticală și orizontală a crucii reprezintă, de asemenea, cele mai importante două învățături ale lui Isus: aceea că cineva ar trebui să iubească pe Dumnezeu (reprezentat de dimensiunea verticală a crucii) și pe aproapele său (reprezentat de dimensiunea orizontală).

Crucea ca simbol creștin sau „sigiliu” a intrat în uz cel mai devreme din secolul al II-lea, iar marcarea unei cruci pe frunte și piept era considerată un talisman împotriva puterilor demonilor.


Tipuri de cruci

Forma crucii a influențat și dezvoltarea arhitecturii creștine. De exemplu, marile catedrale și abații care au fost construite în Europa în Evul Mediu au fost de obicei proiectate sub formă de cruce.

Crucea greacă este o cruce formată din patru brațe cu lungime egală care se intersectează în mod perpendicular. Forma de cruce greacă se regăsește frecvent în planurile bisericilor bizantine. Aceeași formă a fost reluată și elaborată în planurile bisericilor din perioada Renașterii

Crucea latină este o cruce formată dintr-un braț orizontal mai scurt, care se intersectează la mijloc cu un braț vertical mai lung. Crucea latină evocă forma crucifixului. De asemenea, forma crucii latine se regăsește frecvent în planurile lăcașurilor de cult creștine.



Crucea ortodoxă, numită și INRI” (Iisus Nazariteanul Regele Iudeilor). Brațul inferior, care este înclinat, reprezintă suportul de sprijin de la picioare. Înclinația brațului inferior, conform tradiției, evocă soarta celor doi tâlhari. La stânga față de cel care privește, brațul inferior tinde în sus evocându-l pe tâlharul cel bun (viceversa pe partea dreaptă).

Crucea celtică mai este cunoscută și sub numele de Crucea lui Odin. Simbol al celților din Irlanda și Scoția, marchează atât creștinismul Sfântului Patriciu, cât și străvechea figură mitică a celților - Manannan Mac Lir.

Crucea Sfântului Andrei este o cruce în formă de


Cruce egipteană sau ankh  




Crucea scandinavă





Crucea malteză




Semnul crucii – de ce? când? cum?

Ce este semnul crucii?
Semnul crucii este o practică creștină străveche prin care se aplică forma crucii lui Christos asupra propriei persoane, asupra altcuiva sau a unui obiect. (Este bine ca în timp ce ne facem semnul crucii, să fie atinse punctele cheie de pe corp.)

De ce ne facem semnul crucii?
A face semnul crucii este un mod tangibil de a ne marca pe noi înșine ca fiind ai lui Christos.
Chiril al Ierusalimului spunea: ”Să nu ne fie rușine să-l mărturisim pe Cel care s-a răstignit pentru noi; să ne pecetluim cu încredere fruntea cu degetele, să facem semnul crucii peste orice, peste pâinea pe care o mâncăm, peste cana din care bem. Să facem acest semn când venim și când plecăm, înainte de a dormi, când ne culcăm și când ne ridicăm dimineața când ne trezim, în timp ce călătorim și când ne odihnim."

Actul de a-ți face cruce este el însuși o rugăciune.
O rugăciune în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Semnul crucii este un însemn care marchează credința în Dumnezeu.

Când putem să ne facem semnul crucii?
(fără a deveni însă habotnici)

* Când ne trezim dimineața sau seara înainte de a merge la culcare. - În vechime se obișnuia acest lucru, fiind o modalitate prin care i se consacra ziua lui Dumnezeu.

* Când trecem pe lângă o biserică.

* Când intrăm și ieșim dintr-o biserică.

* Pentru a binecuvânta oameni sau lucruri. – Un mic semn al crucii se poate face pe fruntea unui copil sau asupra unui obiect sau aliment pentru a-l binecuvânta.

* Când ne este teamă – În trecut oamenii își făceau semnul crucii când primeau vești rele, de exemplu. Este o modalitate pentru a alunga frica și a inspira curaj.

Există nenumărate alte modalități de a folosi semnul Crucii. Important este să îl folosim și să fim conștienți de puterea sa, căutând în același timp să ne întărim permanent credința.

Oricine poate invoca binecuvântarea lui Dumnezeu. Atât în lucruri mici, cât și în cele mari. De exemplu, dacă nu-ți pornește mașina, poți să faci semnul crucii și să ceri ajutorul lui Dumnezu sau poți să faci acest lucru, pur și simplu, atunci când pleci cu mașina de acasă. Și încearcă să simți. Încearcă să crești în credință.

Încearcă să faci mereu semnul crucii asupra mâncării și asupra apei pe care o bei.

Părintele Arsenie Boca spunea:
„Mă, faceți semnul sfintei cruci pe tot ce mâncați: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar și cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit. Cine are credință, nu pățește nimic.”

Iar fizicianul Angelina Malakhovskaya susține că dacă se face semnul crucii deasupra mâncărurilor și băuturilor care vor fi consumate la masă, atunci acestea vor fi purificate. Cercetătoarea a studiat timp de 10 ani puterea rugăciunii ”Tatăl Nostru”. Împreună cu alți oameni de știință, Angelina Malakhovskaya a observat care este impactul rugăciunilor și a semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Au fost luate mostre de apă din lacuri, râuri și fântâni. Înainte de rugăciune și înainte de a fi făcut semnul crucii, în toate mostrele de apă existau bacterii.


18 de lucruri pe care le facem atunci când ne facem semnul crucii

Semnul crucii este un gest simplu, ce reprezintă o expresie a credinței pentru creștini, însă atunci când ne facem cruce, ce facem de fapt?

1. Ne rugăm
Ne începem și ne încheiem rugăciunile cu semnul crucii, însă câți dintre noi realizează că aceasta este o rugăciune în sine?... Ioan Damaschinul spunea că rugăciunea, este o ”ridicare a minții noastre către Dumnezeu”, tot astfel ”semnul crucii este o rugăciune puternică în care Duhul Sfânt este susținătorul divin” (Bert Gezzi).

2. Ne deschidem grației divine
Semnul crucii ne pregătește pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu și ne predispune să colaborăm cu Harul Său.

3. Ne sfințește ziua
Fiind un act ce-l repetăm pe parcursul zilei, în momente cheie, semnul crucii ne sfințește ziua.

4. Ne predăm în întregime lui Christos
Ducând mâna de la frunte la inimă și apoi la umeri, noi îi cerem lui Dumnezeu să ne binecuvânteze mintea, pasiunile și dorințele, corpul. Cu alte cuvinte, prin semnul crucii, ne dedicăm trup și suflet, minte și inimă lui Christos. ”Lasă-L să intre în toată ființa ta – trup, suflet, minte, voință, gânduri, sentimente, în ceea ce faci și ceea ce nu faci – și prin pecetluirea lui cu semnul crucii întărește și consacră întregul puterii lui Christos, în numele Sfintei Treimi.” (Romano Guardini)

5. Ne reamintim Întruparea
Mișcarea mâinii este de la frunte în jos spre piept, ”deoarece Christos a coborât din ceruri pe pământ”.

6. Ne amintim patimile lui Christos
Foarte important, atunci când ne facem semnul crucii, ne aducem aminte de răstignirea lui Christos.

7. Afirmăm Sfânta Treime
Prin invocarea numelui lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, noi afirmăm credința în Sfânta Treime. Lucru întărit prin faptul că ținem cele trei degete unite.

8. Ne concentrăm rugăciunea asupra lui Dumnezeu
Când invocăm Sfânta Treime prin semnul Sfintei Cruci, ne concentrăm atenția asupra lui Dumnezeu Creatorul, Cel care ne-a creat pe noi, nu asupra lui Dumnezeu pe care l-am creat noi în mintea noastră limitată.

9. Ne mărturisim credința
Prin afirmarea credinței noastre în Întruparea lui Christos, în puterea Sfintei Cruci și a Sfintei Treimi ne mărturisim credința în Dumnezeu.
Semnul crucii este cel mai simplu gest prin care ne mărturisim credința. ”Să nu ne fie rușine să-l mărturisim pe Cel care s-a răstignit pentru noi” spunea Chiril al Ierusalimului.

10. Invocăm puterea numelui lui Dumnezeu
În Scriptură, numele lui Dumnezeu este purtător putere.
În Ioan 14:13-14, Iisus Însuși spune: ”Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.”

11. Ne răstignim întru Christos
Cine dorește să-l urmeze pe Christos ”trebuie să-și ia crucea și să-l urmeze” (Matei 16:24).
”Am fost răstignit împreună cu Cristos și nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine, iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Sf. Paul – Galateni 2:19)

12. Cerem ajutor în suferința noastră
Atunci când ne simțim temători sau deznădăjduiți.

13. Ne reamintim și afirmăm din nou botezul
Folosind aceleași cuvinte cu care am fost botezați, semnul Sfintei Cruci este o ”afirmare și re-acceptare a botezului nostru”.

14. Ne recreăm după chipul și imaginea lui Christos
Atunci când ne facem semnul crucii, ”renunțăm la sinele vechi și ne punem noul sine „care se reînnoiește... după chipul Creatorului său, Iisus Christos”, ne spune Sf. Paul. Ne identificăm pe deplin cu momentul crucificării.

15. Mărturisim că suntem ai lui Christos
Când ne facem semnul crucii este un mod tangibil de a ne marca pe noi înșine ca fiind ai lui Christos.

16. Îndepărtăm spiritele rele
Atunci când ne facem semnul Sfintei Crucii îl alungăm pe diavol și spiritele rele.

17. Ne pecetluim întru Duhul Sfânt
Și invocăm marea Sa putere în viața noastră.
”Iar Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, în Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.” (Sf. Paul – Corinteni 1:22)


Cunoașterea lipsită de iubire este o putere periculoasă, dar cunoașterea plină de iubire este putere divină!


În loc de concluzie:
Multe din cele scrise mai sus sunt comune atât în tradiția creștin-ortodoxă, cât și cea catolică, protestantă sau anglicană. 


P.S. - Totul a început aici.




Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...