Treceți la conținutul principal

Despre rușine/ Brené Brown


* Vulnerabilitatea este absolut esențială pentru o viață trăită din plin.

* Vulnerabiliatea nu este slăbiciune, dar este risc emoțional, expunere, incertitudine. Vulnerabilitatea este cel mai precis instrument de măsură al curajului.

* Vulnerabilitatea este locul de naștere al inovației, al creativității și al schimbării.

* Analiștii Jung numesc rușinea mlaștina sufletului. Și vom intra în ea. Iar scopul nu este să intrăm să construim o casă și să locuim acolo, ci să punem galoși, să traversăm și să ne găsim calea.

* În 99% din cazuri cel mai mare critic al tău ești tu însuți.

* Rușinea are două mari strategii: ”niciodată nu ești suficient de bun” și ”cine te crezi?”

* Rușinea nu este vinovăție. Rușinea este concentrată pe sine, în timp ce vinovăția pe comportament. Rușinea înseamnă: ”Sunt rău.” Vinovăția: ”Am făcut ceva rău.”

* Este o mare diferență între rușine și vinovăție. Vina spune: ”Îmi pare rău, am greșit.” Rușinea: ”Îmi pare rău, sunt o greșeală.”

* Rușinea este extrem de corelată cu dependența, depresia, violența, agresivitatea, intimidarea (bullying) , suicidul, tulburări de alimentație. În timp ce vina este invers corelată cu aceste lucruri. Abilitatea de a compara ceva ce am făcut sau n-am făcut cu ceea ce vrem să fim este incredibil de adaptivă. E stânjenitoare, dar adaptivă.

* Toată lumea simte sentimentul de rușine. Singurii oameni care nu pot simții rușinea sunt cei care nu au capacitatea de a relaționa sau empatiza.

* Rușinea este percepută la fel de bărbați și femei, dar este organizată pe genuri. Pentru femei, rușinea e să faci totul, să fie perfect și să nu îi lași niciodată să te vadă că transpiri. Rușinea pentru femei este această rețea de așteptări contradictorii și imposibil de obținut în privința a ceea ce ar trebui să fim. Pentru bărbați, rușinea nu este o grămadă de așteptări conflictuale, imposibil de obținut. Rușinea este una singură: să nu fii perceput ca... slab.

* Rușinea este o epidemie a culturii noastre. De aceea trebuie să înțelegem cum ne afectează și modul în care ne creștem copiii, modul în care lucrăm și cum ne privim unii pe alții.

* Trei lucruri poate face rușinea să crească exponențial: izolare, tăcere și acuzare. În timp ce EMPATIA este antidotul rușinii.

* Dacă e să ne găsim calea și să ne regăsim unii pe alții, vulnerabilitatea va fi această cale.

A apărut și la noi ”Curajul de a fi vulnerabil” de Brené Brown.


Sursă:  www.ted.com
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe