Despre rușine/ Brené Brown

* Vulnerabilitatea este absolut esențială pentru o viață trăită din plin.

* Vulnerabiliatea nu este slăbiciune, dar este risc emoțional, expunere, incertitudine. Vulnerabilitatea este cel mai precis instrument de măsură al curajului.

* Vulnerabilitatea este locul de naștere al inovației, al creativității și al schimbării.

* Analiștii Jung numesc rușinea mlaștina sufletului. Și vom intra în ea. Iar scopul nu este să intrăm să construim o casă și să locuim acolo, ci să punem galoși, să traversăm și să ne găsim calea.

* În 99% din cazuri cel mai mare critic al tău ești tu însuți.

* Rușinea are două mari strategii: ”niciodată nu ești suficient de bun” și ”cine te crezi?”

* Rușinea nu este vinovăție. Rușinea este concentrată pe sine, în timp ce vinovăția pe comportament. Rușinea înseamnă: ”Sunt rău.” Vinovăția: ”Am făcut ceva rău.”

* Este o mare diferență între rușine și vinovăție. Vina spune: ”Îmi pare rău, am greșit.” Rușinea: ”Îmi pare rău, sunt o greșeală.”

* Rușinea este extrem de corelată cu dependența, depresia, violența, agresivitatea, intimidarea (bullying) , suicidul, tulburări de alimentație. În timp ce vina este invers corelată cu aceste lucruri. Abilitatea de a compara ceva ce am făcut sau n-am făcut cu ceea ce vrem să fim este incredibil de adaptivă. E stânjenitoare, dar adaptivă.

* Toată lumea simte sentimentul de rușine. Singurii oameni care nu pot simții rușinea sunt cei care nu au capacitatea de a relaționa sau empatiza.

* Rușinea este percepută la fel de bărbați și femei, dar este organizată pe genuri. Pentru femei, rușinea e să faci totul, să fie perfect și să nu îi lași niciodată să te vadă că transpiri. Rușinea pentru femei este această rețea de așteptări contradictorii și imposibil de obținut în privința a ceea ce ar trebui să fim. Pentru bărbați, rușinea nu este o grămadă de așteptări conflictuale, imposibil de obținut. Rușinea este una singură: să nu fii perceput ca... slab.

* Rușinea este o epidemie a culturii noastre. De aceea trebuie să înțelegem cum ne afectează și modul în care ne creștem copiii, modul în care lucrăm și cum ne privim unii pe alții.

* Trei lucruri poate face rușinea să crească exponențial: izolare, tăcere și acuzare. În timp ce EMPATIA este antidotul rușinii.

* Dacă e să ne găsim calea și să ne regăsim unii pe alții, vulnerabilitatea va fi această cale.

A apărut și la noi ”Curajul de a fi vulnerabil” de Brené Brown.

Sursă: www.ted.com

O rețetă a fericirii

Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine! Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur. Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina. Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul. Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni. Răspunsul mamei: - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier. Văzând astfel ...

Citiți mai multe

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Citiți mai multe

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...

Citiți mai multe

Elena Mocănașu

Faceți căutări pe acest blog