Curajul de a fi vulnerabil/ Brené Brown

[Selectează din meniu subtitrarea în limba română.]

* Relațiile dau scop și sens vieții noastre.

Rușinea este teama de rupere a relațiilor: ”Este ceva legat de mine, pe care dacă oamenii l-ar ști sau l-ar vedea, nu voi mai fi demn de o relație cu ei.” Rușinea este universală. Singurii oameni care nu simt rușine sunt cei care nu au empatie sau capacitatea de a stabili legături. Nimeni nu vrea să vorbească despre rușine, dar cu cât vorbești mai puțin despre ea, cu atât o simți mai mult.

* Oamenii cu sentimentul propriei valori au un puternic sentiment de iubire și acceptare.

* Diferența cea mai mare dintre cei care simt rușine și cei care simt iubire și acceptare este faptul că cei din urmă cred că MERITĂ să fie iubiți și acceptați.

* Oamenii care au un sentiment de autoapreciere sunt cordiali, plini de afecțiune. Sunt oameni deschiși care trăiesc din sentimentul propriei valori. Ei au în comun un sentiment de curaj, curajul de a acționa din toată inima, au curajul de a fi imperfecți. Au compasiunea necesară de a fi blânzi cu ei și cu ceilalți. Acceptă complet vulnerabilitatea.

* Vulnerabilitatea stă la baza rușinii și fricii și a străduinței noastre de a fi ”suficient de buni”, dar în același timp vulnerabilitatea dă naștere bucuriei, creativității, sentimentului de apartenență și iubirii.

* Nu poți amorți sentimentele dureroase (vulnerabilitate, durere, rușine, teamă, dezamăgire), fără a le amorți și pe celelalte (bucurie, recunoștință, fericire).

* Să fii vulnerabil însemnă să fii viu, înseamnă să trăiești.

* ”Ești imperfect, dar meriți să fii iubit și acceptat așa cum ești!”

Vă recomand cu drag ”Darurile imperfecțiunii” de Brené Brown, o puteți găsi aici.

Sursă: www.ted.com

Comentarii

Cititorii au apreciat...

Elena's Bookclub - ”Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas

Recomandarea de carte din această lună este ” Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas - Calea lucidității practicată în viața de zi cu zi” de Thich Nhat Hanh ” Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas ” este o carte a reamintirii, spunea Arnold Kotler. Scrisă cu eleganță și claritate, ea conține comentarii și meditații, anecdote personale și povești din experiența lui Thich Nhat Hanh ca activist pentru pace, ca maestru și lider al comunității oferind o perspectivă profundă despre modul în care pacea poate fi cultivată în fiecare aspect al vieții noastre. Cartea ne învață să devenim conștienți de relațiile noastre cu ceilalți și cu lumea din jur, să apreciem frumusețea, fără a ignora totuși și părțile mai puțin frumoase. Thich Nhat Hanh oferă exerciții simple de creștere a clarității mentale și fizice prin respirație conștientă, aducând stări de pace și bucurie aici și acum. Din introducere: Thich Nhat Hanh s-a născut în centrul Vietnamului în anul 1926 şi a fost hirotonisit ca şi că

Citiți mai multe

Provocare pentru 7 zile: vorbeşte-i de bine pe cei din jur

Să vezi partea colorată a lucrurilor când toţi se încăpăţânează să-ţi arate nuanţele cenuşii nu e tocmai uşor. Mai ales când vine vorba de oameni, defectele sunt tolerate cu greu în lumea de astăzi, atât de competitivă, cu nuanţe uşor egoiste şi perfecţioniste. Dar hai să privim dincolo de partea mai puţin fermecătoare a oamenilor de lângă noi! Cum ar fi dacă pentru câteva zile am uita de “latura întunecată” şi am gândi doar de bine despre cei pe care îi întâlnim? Pentru o săptămână, uită de criticile deseori gratuite aduse celor din jur şi înlocuieşte-le cu vorbe de încurajare şi zâmbete. Pe scurt, te provoc ca timp de 7 zile să-i vorbeşti pe ceilalţi doar de bine. Dacă ţi se pare prea greu să găseşti ceva bun la anumite persoane, măcar evită să le vorbeşti de rău şi să atragi atenţia asupra punctelor lor slabe. E clar că nu toată lumea poate să iubească pe toată lumea, iar conflictele şi diferendele sunt, până la urmă, inevitabile. Însă asta nu înseamnă că trebuie să jude

Citiți mai multe

Tu pentru ce ești recunoscător astăzi?

Obișnuiți cu un minim de confort în viața de zi cu zi și în "fuga" fără sfârșit spre nu se știe ce, de multe ori uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem în viața noastră, pentru lucruri (acum devenite banale) pe care le luăm de-a gata și de care uităm complet, fără a ne trece măcar prin cap să le mai apreciem, dar care pentru bunicii noștri și poate chiar pentru părinții noștri reprezentau un lux. Probabil te întrebi: "Despre ce o fi vorba?"... Poate fi vorba despre banalul curent electric, care de mult nu mai reprezintă o noutate și cu atât mai puțin un motiv de entuziasm, dar care la apăsarea unui simplu întrerupător ne luminează casa, astfel încât să nu fim nevoiți să stăm și să citim la lumina lămpii sau lumânării (eventual deteriorându-ne vederea din cauza asta), datorită căruia putem să ne uităm la televizor (nu că ar fi cine știe ce pierdere, dacă nu am face-o), datorită căruia putem să lucrăm la calculator, putem să ne conectăm la internet cu l

Citiți mai multe

Elena Mocănașu

Faceți căutări pe acest blog