[Selectează
din meniu subtitrarea în limba română.]
* Relațiile dau scop și sens vieții noastre.
Rușinea este teama de rupere a relațiilor: ”Este ceva legat
de mine, pe care dacă oamenii l-ar ști sau l-ar vedea, nu voi mai fi demn de o
relație cu ei.” Rușinea este universală. Singurii oameni care nu simt rușine
sunt cei care nu au empatie sau capacitatea de a stabili legături. Nimeni nu
vrea să vorbească despre rușine, dar cu cât vorbești mai puțin despre ea, cu atât
o simți mai mult.
* Oamenii cu sentimentul propriei valori au un puternic
sentiment de iubire și acceptare.
* Diferența cea mai mare dintre cei care simt rușine și
cei care simt iubire și acceptare este faptul că cei din urmă cred că MERITĂ
să fie iubiți și acceptați.
* Oamenii care au un sentiment de autoapreciere sunt cordiali,
plini de afecțiune. Sunt oameni deschiși care trăiesc din sentimentul propriei
valori. Ei au în comun un sentiment de curaj, curajul de a acționa din toată
inima, au curajul de a fi imperfecți. Au compasiunea necesară de a fi blânzi cu
ei și cu ceilalți. Acceptă complet vulnerabilitatea.
* Vulnerabilitatea stă la baza rușinii și fricii și a
străduinței noastre de a fi ”suficient de buni”, dar în același timp
vulnerabilitatea dă naștere bucuriei, creativității, sentimentului de
apartenență și iubirii.
* Nu poți amorți sentimentele dureroase (vulnerabilitate,
durere, rușine, teamă, dezamăgire), fără a le amorți și pe celelalte (bucurie,
recunoștință, fericire).
* Să fii vulnerabil însemnă să fii viu, înseamnă să
trăiești.
* ”Ești imperfect, dar meriți să fii iubit și acceptat
așa cum ești!”
Vă recomand cu drag ”Darurile imperfecțiunii” de Brené Brown, o puteți găsi aici.
Sursă: www.ted.com
Comentarii
Trimiteți un comentariu