Iubirea de sine înseamnă iubire față de propriul „Eu” Divin deoarece sufletul nostru a venit de la Dumnezeu și se hrănește din iubire. Cel de Sus ne dă energie prin intermediul iubirii care ne dezvăluie capacitățile, ne deblochează posibilitățile, ne oferă sănătate, bunăstare și îndeplinirea dorințelor. Din acest motiv iubirea de sine, iubirea față de „eul” nostru adevărat înseamnă de fapt iubirea față de Dumnezeu.
Iubirea față de Dumnezeu, capacitatea de a iubi Divinul din interiorul tău, de a vedea chipul lui Dumnezeu în fiecare om și în lumea din jur înseamnă, de fapt, iubirea de sine. În practică, acest lucru se exprimă prin faptul că noi nu trebuie să avem o părere proastă sau să gândim rău despre noi înșine, să regretăm trecutul și să ne temem de viitor, să ne mâhnim, să ne întristăm sau să fim descurajați. Energia nemulțumirii față de sine și de ceilalți trebuie să se transforme în dezvoltare, în schimbarea noastră, a lumii din jurul nostru și în educarea celorlalți.”
~ S.N. Lazarev ~
Comentarii
Trimiteți un comentariu