Treceți la conținutul principal

Agilitatea emoțională / Susan David


* Studiile arată că dacă emoțiile sunt înăbușite sau ignorate devin și mai puternice.

* Când reprimăm emoții normale pentru a adopta o pozitivitate falsă, ne pierdem abilitatea de a dezvolta priceperea să facem față lumii așa cum este ea, nu cum ne-am dori să fie.

* Numai oamenii care au murit nu sunt deranjați de sentimentele lor și nu au niciodată sentimente nedorite.

* Acceptarea completă a tuturor emoțiilor noastre, inclusiv a celor complicate și dificile, este baza tenacității, a prosperității și a fericirii adevărate, autentice.

* Emoțiile noastre sunt informații. Emoțiile sunt semnale care ne îndrumă către lucrurile de care ne pasă, care sunt importante pentru noi.

* Nu simțim emoții puternice față de lucrurile care nu înseamnă nimic pentru noi.

* Dacă simți furie când citești știrile, acea furie este un indicator că probabil prețuiești echitatea și corectitudinea. De asemenea, este și o ocazie să iei măsuri concrete pentru a-ți modela viața în acea direcție.

* Când suntem deschiși față de emoțiile dificile, suntem capabili să dăm naștere unor răspunsuri aliniate valorilor noastre.

* Când oamenilor li se permite să-și simtă emoțiile, implicarea, creativitatea și inovația cresc.

Întreabă-te (mai ales atunci când te confrunți cu emoții dificile):
- Ce încearcă să-mi transmită această emoție?
- Ce acțiune mă apropie de valorile mele?
- Ce acțiuni mă îndepărtează de valorile mele?

* Agilitatea emoțională este capacitatea de a-ți întâmpina emoțiile cu o doză de curiozitate și compasiune și mai ales cu îndrăzneala/ curajul de a acționa conform valorilor tale.

* Curajul nu înseamnă absența fricii, curajul este frica în mișcare.


Cartea ”Agilitatea emoțională” de Susan David a fost tradusă și la noi. O puteți găsi aici.



Sursă: www.ted.com

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...