,,Nu este
criticul cel care contează, nu cel care stă pe margine şi care arată cu degetul
la cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face un lucru
să-l facă mai bine.
Meritul
este al celui care se află în arenă;
al celui
care are fața murdară de praf, sudoare și sânge;
al celui
care se străduiește neobosit;
al celui
care greșește și ratează în mod repetat;
al celui
care cunoaște entuziasmul și devoțiunea și care se dăruiește unei cauze care
merită efortul;
al celui
care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări, iar în cel mai
rău caz, eșuează după ce a îndrăznit ceva extraordinar;
al omului
care știe că locul sau nu este alături de acele suflete slabe și reci care nu
vor cunoaște niciodată nici victoria și nici înfrângerea…”
Theodore
Roosevelt, al 26-lea președinte american,
fragment
dintr-un discurs ținut la Sorbona în 1910
*
Comentarii
Trimiteți un comentariu